Investitorii americani isi repatriaza banii din investitiile in strainatate si-i plaseaza in certificatele Trezoreriei americane, presupuse a fi foarte sigure. Iar China continua si ea sa cumpere titluri americane in cantitati impresionante.

 

Aceste actiuni cresc valoarea dolarului si-i ofera administratiei Obama o infuzie vitala de lichiditati tocmai cand mii de miliarde de dolari sunt indreptate spre salvarea bancilor si stimularea economiei, permitandu-i guvernului sa finanteze aceste eforturi fara a ridica dobanzile.

 

Si totusi, intr-o economie globala afectata de o lipsa cronica de incredere si de finantare, cu mecanismele creditarii gripate de la Milano si pana la Manila, suvoiul de bani care se indreapta spre Statele Unite pare sa exacerbeze criza din celelalte regiuni. Fuga dupa capital incepe sa semene tot mai mult cu un joc de suma nula. Un dolar investit de bancile centrale straine si de investitori in obligatiuni guvernamentale americane este un dolar care nu mai e dis­ponibil pentru statele din Europa de Est in cautare disperata de refinantare pentru datoriile lor. Este un dolar care nu mai are cum sa ajunga in Africa, unde multe tari se zbat dupa ce au pierdut ajutoarele si in­ves­titiile din strainatate. “Aproape toate tarile sarace au probleme foarte mari”, spune Eswar Prasad, fost oficial al FMI si cercetator la Brookings Institution, organizatie pro-liberala de cercetare din Washington. “Acesta este cel de-al treilea val al crizei financiare”, spune el. “Tarile sarace sunt cel mai puternic lovite. Fluxul de capital privat catre pietele emergente a secat.” Sumele directionate de investitorii privati catre asa-numitele state emergente s-au prabusit de la 928 de miliarde de dolari in 2007 la 466 de miliarde de dolari anul trecut, iar in acest an ar putea ajunge la 165 de miliarde de dolari (aproape 125 de miliarde de euro), potrivit Institutului International de Finante (IIF).

 

Nu ca SUA s-ar bucura de un influx cine stie cat crescut de bani. La nivel global, investitorii tin cu dintii de lichiditati si le retrag cat de repede pot din investitiile riscante. In SUA, investitiile strainilor au incetinit vizibil. Dar pe masura ce americanii renunta la afacerile din strainatate si-si tin dolarii acasa, iar bancile centrale straine - in special din China - cumpara certificate de trezorerie americane, SUA absorb bani care erau pana acum raspanditi pe tot globul. Iar aceasta face ca banii sa fie si mai putin disponibili in celelalte parti ale lumii.

Cea mai apropiata criza pare cea din estul Europei, unde investitorii s-au imprumutat exuberant in monede straine - in special in euro si in franci elvetieni - folosind acele fonduri pentru a construi turnuri de birouri si fabrici. Datoriile lor cresc pe masura ce valutele respective se depreciaza, ducand la pierderi in sectorul bancar si facand necesare operatiuni de salvare din partea guvernelor, cu ajutor financiar de la FMI.

 

Economistii aseamana acest episod cu criza financiara care a cuprins mare parte din Asia la sfarsitul anilor ‘90. Si atunci, ca si acum, investitorii s-au imprumutat in monede straine. Cand investitorii si-au facut iesirea din regiune, monedele locale s-au prabusit, in special in Thailanda si in Indonezia, dand nastere unui val de falimente si crescand somajul si saracia.

 

“Europa de Est seamana incredibil de mult cu Asia din anii ‘90”, spune Brad Setser, economist la Consiliul pentru Relatii Externe din New York.

 

Dintr-un anume punct de vedere, criza actuala este si mai problematica: in anii ‘90, restul economiei globale crestea viguros, iar odata pericolul trecut, tarile asiatice au reusit sa reia cresterea vanzandu-si marfurile catre Statele Unite, Europa, Japonia si China.

Intr-adevar, chiar prabusirea monedelor locale care a dus la aparitia crizei a fost si remediul pentru ea, facand marfurile din Thailanda, Malaiezia, Indonezia si Coreea de Sud mai ieftine pe pietele globale. De data aceasta insa, in timp ce monedele din multe state sarace se prabusesc, aceste state au de-a face cu o lume in recesiune, unde cererea pentru marfurile lor este slaba si in scadere.

 

Intr-un raport din 8 martie, Banca Mondiala a estimat ca economia globala se va contracta in 2009 pentru prima data in ultimii peste cincizeci de ani si a estimat ca pentru prima data de la inceputul anilor ‘80 comertul global va scadea.

Kenneth S. Rogoff, fost economist-sef la FMI: “Colapsul din cauza datoriilor va aduce haosul pe pietele valutare”