O eminenţă cenuşie a României, un apropiat al multor politicieni cu pete mari pe CV, Academicianul Răzvan Teodorescu face o afirmaţie „interesantă” în Historia.ro. Potrivit opiniei sale, creştinismul ortodox este cauza principală a sărăciei românilor. Cum nu suntem avizaţi să comentăm acest lucru, doar vă punem la dispoziţie textul care conţine această convingere…

Totuşi, dacă Răzvan Teodorescu vrea să facă cu adevărat o analiză obiectivă a cauzelor situaţiei dezastruoase în care se găseşte România, ar fi interesant să aflăm ce crede despre fraţii lui masoni care, alături de el, au condus această ţară de 26 de ani. Oare Masonul Răzvan Teodorescu nu se simte şi el responsabil de sărăcia românilor? Că doar masonii au pus umărul din greu la spolierea acestei ţări. Astăzi nu mai este o enigmă faptul că toate guvernele postdecembriste au fost pline de masoni! Cu el în frunte!

Răzvan Teodorescu: ”Dacă luăm în considerare cercetările şcolii de Sociologie a Religiilor, constatăm o problemă a raportului său economie-religie; pretutindeni calvinii sunt mai bogaţi decât luteranii, luteranii mai bogaţi decât catolicii, aici se oprea analiza lui Max Weber. Extinzând teoria, catolicii sunt mai bogaţi decât ortodocşii şi ortodocşii, mai bogaţi decât islamicii, cu excepţiile artificiale: Luxemburg şi Qatar. Asta, din cauza unui tip de educaţie pe care ţi-l dă Ortodoxia, care nu este cel al protestantului. Consider că Ortodoxia e legată de o anumită rămânere în urmă economică. Protestantul ştie că el este o fărâmă, un nimic în mâna dumnezeirii, el este născut din păcatul lui Adam şi al Evei şi trebuie să muncească continuu ca să-i placă lui Dumnezeu. Trebuie să fie adeptul lui „Times is money“ şi chiar să se bucure puţin de plăcerile trupului. Răsăriteanul, de la Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, ştie că omul este o parte din Dumnezeu, este făcut aidoma Lui, de aceea când se căsătoreşte în Biserică i se pune o coroană pe cap pentru că, pentru o clipă, este Împăratul lumii. Şi pentru că este asemenea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ajută. Dumnezeu îi face de toate, iar el stă, se uită, se roagă, se mai joacă cu nişte mătănii, aici se înrudeşte cu islamicul. Este o altă educaţie.”