Explicaţia e simplă: toate acestea se bazează pe conceptul de "solidaritate", care a ajuns să însemne tot mai mult mobilizarea banilor germani pentru susţinerea ţărilor mai slabe, sub controlul Bruxellesului şi fără ca aceste ţări să accepte reformele dorite de Germania în măsura ori cu viteza la care oficialii guvernamentali nemţi sau cei ai Bundesbank o cer.

Nici liderii de la Bruxelles, nici ţări ca Franţa sau Italia nu mai încurajează politici de austeritate ca în urmă cu un an sau doi, iar aceasta nu convine Germaniei, care susţinea proiectul Statelor Unite ale Europei în ideea că "solidaritatea" înseamnă acceptarea de către ţările mai sărace a sprijinului celor mai bogate nu doar în schimbul cedării de suveranitate, ci mai ales în schimbul acceptării unor norme comune de disciplină fiscală, liberalizare a pieţei muncii şi a unor eforturi de restructurare a sistemelor bancare cu probleme care să nu se bazeze doar pe ajutorul dat din fondurile de urgenţă ale zonei euro.

Aşa se face că, la reuniune din 21 iunie, miniştrii de finanţe ai UE vor discuta proiectul de legislaţie pentru viitoarea uniune bancară, urmând să ia în calcul un document franco-german care mai păstrează din vechiul proiect al uniunii doar ideea unei autorităţi europene de supraveghere financiară, dar abandonează ideea unei scheme comune de garantare a depozitelor la nivelul zonei euro şi lasă sarcina restructurării şi a recapitalizării băncilor cu probleme pe seama autorităţilor naţionale, care ar urma doar să "coopereze" în cadrul unui grup unde să-şi trimită reprezentanţi.