Standard & Poor’s, într-o  scrisoare, ne comunică – oficial! – că a menţinut pentru România ratingul de ţară de acum şase luni, deci nu ne-a retrogradat, cum se zvonise. Textul conţine o analiză temeinică a realităţilor noastre economice din prezent şi a pericolelor care ne pândesc în perspectiva anului 2021.

Sunt însă puţine speranţe că acestei scrisori i se va acorda însemnătatea cuvenită. Şi că documentul va fi  dezbătut în toată ţara. La ce ne-ar folosi o astfel de  dezbatere? Gândită ca fapt singular nu ne-ar folosi pentru că nu ar mai mult decât un ac într-un car cu fân. Dacă însă, în România, ar fi ceva obişnuit ca astfel de documente să ocazioneze evenimente de anvergură, susţinute de analize solide care să arunce lumini peste ceea ce ni se întâmplă, ca să vedem şi să înţelegem mai bine, asta ar fi o dovadă că vrem să aparţinem acelei părţi a lumii interesate de sănătatea creşterii economice si a bunăstării.

Ce ar putea să trezească un mai mare interes, ca subiect de dezbatere naţională, dacă nu un document oficial, de o importanţă deosebită, cum este scrisoarea de la S&P? Pentru că acest document  reprezintă o fotografie neretuşată a marilor probleme cu care se confruntă în momentul de faţă economia românească. Şi cu care se va confrunta în anii ce vin. Trecând la descifrarea lui, în contextul unor analize aprofundate, s-ar putea contura răspunsuri la întrebări care ne ard.

1) De ce o ţară cu potenţialul României - a şasea din Uniunea Europeană socotind numărul de locuitori, şi a zecea ca mărime a teritoriului, indicator important ce măsoară cât se  întind pământurile fertile, apele, în general bogăţiile solului şi subsolului - să avem cele mai mari deficite nu doar când numărăm spitalele moderne, dotările şcolilor, autostrăzile, ci şi când analizăm bugetul ţării ori balanţa de importuri şi exporturi?

2) Şi de ce noi, când ne împrumutăm pe pieţele internaţionale, ca să acoperim cu valută străină deficitele înregistrate, suntem taxaţi cu dobânzi mai mari decât alte ţări din zona  noastră?

Scrisoarea de la S&P conţine o analiză detaliată, riguroasă şi corectă ce facilitează  şi găsirea unor răspunsuri corecte la aceste întrebări. Şi la altele la fel de importante. Dincolo de rating-ul dat României, comunicat vineri, ce are de asemenea tâlcul lui. Pentru că S&P operase, la sfârşitul anului trecut, o scădere de notă - de la perspectiva pozitivă la cea negativă! – gest repetat de Moody’s şi Fitch anul acesta. O scădere de notă, dar nu o retrogradare într-o altă ligă. Pe când dacă S&P, după analiza făcută în acest sfârsit de an, ne-ar fi retrogradat, am fi ajuns într-o într-o altă ligă, inferioară, de care investitorii se feresc. Asta ar fi însemnat că România s-ar fi împrumutat şi mai scump pe pieţele internaţionale în timp ce deficitele gemene, ale bugetului ţării şi ale balanţei de importuri – exporturi, ar fi fost si mai greu de acoperit.

Aşadar, şi în acest sfârşit de an,  S&P menţine Ratingul României la “BBB minus, cu perspectivă negativă“. Cu două menţiuni de luat aminte.

1) Un avertisment: “S&P ar putea revizui în scădere Ratingul României dacă aceste dezechilibre vor continua să se confrunte cu noi provocări în etapa de după alegeri“.

2) În timp ce a doua sună... mobilizator: “S&P ar putea revizui la stabilă perspectiva atribuită ratingului dacă viitorul guvern va proceda rapid la consolidarea fiscală, importantă pentru stabilizarea finanţelor publice; şi dacă, totodată, va asigura optimizarea balanţei importuri-exporturi“.

Aceste două atenţionări sunt însoţit de o frază-cheie, cu care S&P ne trimite “la colţ“. La colţul adevărului.

Nu înainte de a sublinia: S&P nu se aşteaptă ca executivul să înăsprească politica fiscală în 2021, aşa că nu vor creşte impozitele şi taxele. Totodată însă, din cauza contracţiei economice, ar putea continua declinul veniturilor bugetare. Aşa că, într-o singură frază, formulează tema: “Adâncimea deficitelor demonstrează problemele de competitivitate“.

Asta-i marea pooblemă. Implicând absorbţia fondurilor europene, lângă  restructurări masive ale pieţei muncii, bugetului, balanţei comerciale, sectoarelor cu deficite tehnologice. Şi creşteri de venituri bugetare fără poveri suplimentare, ceea ce însemnă venituri mai mari din mai multă competitivitate şi din mai multe mărfuri de calitate superioară în circulaţie. Problemă grea, pentru că implică munca întregii societăţi. Cum ar putea să fie rezolvată  dacă societatea nu o dezbate, nu ştie ce are de făcut şi...nu face?