Alo, buna ziua, Editura Adevarul. Cu ce va putem ajuta?" - acesta este mesajul de intampinare pentru oricine suna la birourile hotelului Caro, cladirea din caramida rosie de la intersectia bulevardului Barbu Vacarescu cu Fabrica de Glucoza. Prima data te intrebi daca nu ai gresit cumva numarul de telefon. Nu e nici o greseala. Editura Adevarul nu mai inseamna nimic altceva decat complexul Caro din Bucuresti. Din mai 1991, Editura Adevarul si actualul ziar Adevarul sunt doua societati distincte. Editura Adevarul este fosta companie de stat care a editat ziarul in primul an de dupa Revolutie, ulterior privatizata, iar actualul ziar este o companie privata separata, desprinsa din entitatea de stat in 1991.

In anii de dupa 1989, valoarea activelor fizice era subestimata. Petre Roman, premierul din acele timpuri, obisnuia sa spuna ca toata industria romaneasca este "un morman de fier vechi". Prin extensie, orice cladire veche sau orice alt obiectiv industrial putea fi asimilat cu "mormanul de fiare vechi".

Ion Lazar, fost ziarist si angajatul unei firme de comert exterior inainte de 1989,  s-a numarat printre putinii care au intuit ca valoarea terenurilor si a cladirilor va creste in timp. La 58 de ani, Lazar e zambitor si rosu in obraji si are ceva din siguranta omului care stie ca daca s-a descurcat asa bine pana acum, va sti si de-acum inainte pe ce carti sa parieze; e atat de sigur, incat vorbeste fara retineri despre afacerile sale, dand chiar detalii financiare.

In primele luni de dupa caderea regimului Ceausescu, pe vremea cand Editura Adevarului era, ca orice in tara asta, a statului, Lazar a transferat active imobiliare pretioase de la alte institutii de stat. Si s-a miscat repede, pentru ca, spune el, "transferul activelor de la o entitate a statului la o alta a fost posibil doar pana in iulie 1990". 

In acest interval, Lazar a adus in curtea Editurii Adevarul un teren de sapte hectare in zona Barbu Vacarescu (pe platforma fostei fabrici de glucoza, in care s-a turnat filmul "Pistruiatul"), doua structuri de bloc pe malul Dambovitei (la podul Natiunilor Unite), un teren la Mogosoaia si un altul langa soseaua de centura. Transferul in sine a fost gratuit, insa Editura a platit patru milioane de lei pentru niste tevi subterane care reprezentau active neamortizate. 

"Aveam cunostinte ca pamantul si imobilele vor reprezenta o valoare. Asta stiam foarte bine dinainte de Revolutie, cand am avut ocazia sa vad aproape douazeci de tari straine", spune Lazar.

Prima decizie de capitalist luata de Lazar dateaza din februarie 1990. Atunci, a reusit sa separe Adevarul de Editura Presei Libere. "Am obtinut aprobare de la Atanasie Stanculescu, care era ministrul economiei la acea vreme, pentru constituirea Editurii Adevarul. Practic, ne desprindeam de Editura Presei Libere si dobandeam personalitate juridica." Actul constitutiv al noii entitati a fost ultimul semnat de Atanasie Stanculescu in calitate de ministru al economiei. Ulterior, Stanculescu a devenit ministrul apararii nationale.

"La Editura Adevarul, am stabilit doua functii importante: de presedinte si de director general. Ma gandeam ca imi va ramane si mie una", povesteste, ironic, Ion Lazar.  Ulterior, lucrurile au avut o desfasurare neprevazuta. In prima adunare a salariatilor noii institutii, Darie Novaceanu, primul sef al noului ziar Adevarul, a fost ales si presedinte, si director general, cumuland astfel ambele functii, dupa modelul francez. Propunerea ca o singura persoana sa intruneasca ambele pozitii i-a apartinut lui Dumitru Tinu, care la acea data era redactor-sef adjunct al ziarului, povesteste Lazar.

Ion Lazar isi dorea mult sa aiba o functie de conducere, motiv pentru care a inceput "investigatiile". Asa a aflat ca Darie Novaceanu era pensionat pe caz de boala. Si, conform legii contabilitatii de atunci, nu putea semna documente daca nu era angajat. "I-am pregatit lui Novaceanu un document si a fost nevoit sa renunte la una dintre functii. M-a numit director general. asta a fost norocul meu."

In Romania anului 1990 se citea presa, iar ziarele faceau bani - pentru stat, pentru ca ziarele care existasera inainte de 1989 nu se privatizasera inca. Adevarul atingea un tiraj de 2 milioane de exemplare pe zi si avea la sfarsitul lui 1990 un tiraj de 120 de milioane de lei, adica de circa 4 milioane de dolari, la paritatea de-atunci.

Si tot atunci apareau si primele proiecte de privatizare. O incercare demna de notat a fost cea a lui Darie Novaceanu, presedintele Editurii Adevarul. "A fost un grup de cinci oameni din ziar in frunte cu Novaceanu care au incercat sa faca o societate separata. Era in martie 1991", isi aminteste Lazar. Ulterior acestei incercari, Darie Novaceanu a fost exclus din Editura.

Dar inevitabilul trebuia sa se produca. In mai 1991, toti ziaristii de la Editura Adevarul s-au transferat, rand pe rand, la ziarul privat Adevarul, unde detineau toti actiuni. Capitalul social al companiei a fost de 2,1 milioane de lei si angajatii au primit actiuni pe o grila de la unu la zece. Si Lazar devenise actionar la noua companie, la care a fost ales chiar membru al Consiliului de Administratie, considerent pentru care a putut cumpara zece actiuni cu 50.000 de lei. Ca o simetrie peste timp, Lazar detine in prezent 10,44% din actiunile Adevarului. Asta, bineinteles in urma unor preluari succesive. 

Lazar vroia insa sa fie mai mult decat simplu membru al Consiliului de Administratie - isi propusese sa devina director general si la societatea privata. Cum nu s-a putut, s-a resemnat cu postul pe care deja il detinea: director la compania de stat Editura Adevarul. "Din orgoliu, am preferat sa raman director la editura de stat, care nu mai avea obiect de activitate, insa ramasese cu activele. Acum aveam teren, aveam active, dar aproape ca nu aveam bani de taxi", spune el.

Dumitru Tinu a fost ultimul care a plecat de la compania de stat, fara sa fi intuit, se pare, cat de bogata avea sa devina Editura Adevarul. Peste ani, Lazar avea sa-l invite la complexul Caro, pe malul lacului, si sa-i arate cum s-a schimbat locul.

Timp de trei luni, noul ziar privat Adevarul a mentinut relatia cu partenerii prin intermediul Editurii Adevarul. "Noi aveam contractul de tiparire, contractul de hartie si cel de inchiriere", explica Lazar. Ulterior, ziarul si-a stabilit propriile relatii directe cu furnizorii. Dar de privatizat avea sa se privatizeze, in 1994, si compania de stat. Ion Lazar, impreuna cu membrii Consiliului de Administratie al societatii si 49 de angajati, au preluat compania prin metoda MEBO: Lazar a dobandit 43% din actiuni, printr-un credit bancar, spune el, pe care l-a achitat in trei ani. Activele societatii au fost evaluate la 740 de milioane de lei si reprezentau 5,5 hectare de teren in zona Barbu Vacarescu si doua structuri de bloc de pe malul Dambovitei. Prin preluari succesive, Lazar detine acum 57% din companie. 

Potrivit unui studiu privind impactul pri-vatizarii in masa realizat de Florin Pogonaru si de Camil Apostol in 1999, circa 6.300 de companii au fost privatizate prin metoda MEBO. "Fondul Proprietatii de Stat a pastrat 70% din capitalul social al celor 6.280 de societati in scopul administrarii in numele statului pana la privatizare. Celelalte 30% din capitalul social au fost distribuite fondurilor proprietatii private conform unor criterii zonale si sectoriale", se arata in raport. Aceste societati au fost cumparate fie cu bani, fie cu certificate de proprietate. In coplesitoarea majoritate a cazurilor, cei care au devenit proprietarii acestor companii au fost directorii din acea vreme. Ei erau cei care aveau bani - sau acces la bani - si, cel mai important, stiau care e valoarea activelor detinute de fostele societati de stat.

Celalalt actionar important de la Editura Adevarul este o companie franceza din domeniul energiei, SIIF, cu 37%. Contributia cea mai importanta a celor de la SIIF a constat in ridicarea unei cladiri de birouri in interiorul unei constructii mai vechi din caramida rosie din incinta complexului Caro, pastrandu-se astfel aerul "de epoca". Partenerul francez este, in egala masura, si investitor, si important client al complexului Caro. Mai intai, a investit 2,7 milioane de euro in constructie si apoi, are cu Editura Adevarul un contract de inchiriere in valoare de 2,6 milioane de euro, pe o perioada de 15 ani. "Pana acum au platit 600.000 de euro. Mai au de dat inca doua milioane de euro. Aceste venituri din chiria pentru teren cresc considerabil profitabilitatea companiei", explica cu satisfactie Ion Lazar.  

Pana sa dezvolte complexul Caro, viata n-a fost usoara pentru compania lui Lazar. Primele indeletniciri ale Editurii Adevarul, dupa desprinderea de ziarul Adevarul, au fost comertul cu carnati si cu pui - spre amuzamentul celor de la ziar. Cu timpul, activele cu care se pricopsise compania au inceput sa isi arate valoarea. Pe terenul de pe Barbu Vacarescu a fost ridicat hotelul si cladirile de birouri, iar structurile de bloc de pe malul Dambovitei au fost vandute. In 2002, la opt de ani de la privatizare, blocurile au fost cumparate tot de stat. Lazar deja ii vanduse un bloc lui George Constantin Paunescu. "I l-am dat cu conditia sa il definitiveze pe cel care imi ramasese mie", spune Lazar. Valoarea fiecarui bloc a fost stabilita la 1,5 milioane de dolari. 

Acum, se poate spune ca compania condusa de Ion Lazar este extrem de profitabila. Anul trecut, a avut o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro, rata profitului apropiindu-se de 50%. Profitul ridicat se datoreaza, in primul rand, veniturilor din inchiriere. Desi compania se numeste, in continuare, Editura Adevarul, activitatea sa nu mai are nimic in comun cu editarea de carte sau presa. "Circa 70 de procente din cifra de afaceri vin din turism, 15% din inchirieri si restul de 15% din constructii, pentru ca ridic cladiri in regie proprie", explica Lazar, care a lasat afacerile cu turism pe mana fiului sau, Octavian Lazar. 

Afacerea cu care de fapt si-a inceput viata de antreprenor, anume ziarul Adevarul, nu mai e o sursa semnificativa de bani pentru Ion Lazar - si nici o preocupare curenta. "Anul trecut, am luat dividende de doua miliarde de lei aferente pachetului de 10% pe care il detin in companie. Insa mi s-a spus sa nu ma bucur de ei, pentru ca banii vor fi investiti in sediul ziarului", adauga el.

Modul in care a facut avere Ion Lazar este, de fapt, istoria redusa la scara a privatizarii din Romania postdecembrista. Cine a intuit in primii ani ca niste ruine si cinci hectare de pamant vor valora ceva in timp a ajuns bogat in zilele noastre. Averea lui Lazar este estimata in Topul celor mai bogati romani la 16 milioane de dolari.