”În primele săptămâni, stăteam în faţa locaţiei şi nu înţelegeam de ce nu funcţionează. La un moment dat treceau doi clienţi prin faţa restaurantului şi spuneau: «Domnule, aici este o măcelărie cu scaune»“, rememorează Dragoş Panait, antreprenorul de 31 de ani care a deschis restaurantul Red Angus Steakhouse, un episod din 2010, când conceptul restaurantelor de acest tip nu era unul cu care consumatorul din Capitală era familiarizat. 

În 2017, restaurantul a generat afaceri de 2,96 milioane de lei; rezultatele pozitive au venit însă după ani de căutări ale antreprenorului care a intrat în afacerea cu restaurante la 24 de ani. ”Experienţa mea în HoReCa atunci se rezuma la doi ani petrecuţi prin steakhouse-uri pe afară.“ A absolvit facultatea la Viena, în domeniul financiar-bancar, iar timp de doi ani a studiat francizele de restaurant din afara ţării, în ideea în care îşi dorea să aducă un astfel de business în ţară. A înţeles însă că acesta presupunea un cost de franciză care pornea de la 150.000 de euro şi şi-a propus să lanseze propriul brand.

Tot de la începuturi, Dragoş Panaite îşi aminteşte că prietenii îl sfătuiau să introducă şi alte preparate în meniul restaurantului – pizza, paste – iar ulterior să înceapă să îşi obişnuiască clienţii şi cu steakurile argentiniene, din Statele Unite sau Australia. ”Am refuzat de la început să schimb o direcţie în care credeam, în baza unui produs ales.“ Aşadar, n-a introdus preparatele italieneşti în meniu, iar în momentul când cineva îi cerea preparate din carne de porc, oferea spre degustare şi preparatele din carne de vită, astfel încât clienţii să se familiarizeze cu produsul lor principal. Spune că în 2013 a mizat pe o schimbare completă a imaginii restaurantului, iar pentru a ajunge la aceasta s-a axat pe înţelegerea clientului.

Spre exemplu, în urma unui studiu în care şi-a notat aspecte legate de caracteristicile celor care intrau în restaurant – cum ar fi ce consumau, cheltuiala medie pe persoană, precum şi feedback-ul primit la finalul unei mese – a constatat că principalul său client era bărbat, avea peste 35 de ani, venituri cel puţin medii şi îi plăceau lucrurile naturale, dure; totodată a constatat că doamnele care intrau în locaţie erau destul de puţine. ”Nu ştiam cum să facem să le aducem în restaurant, fiindcă ele influenţează mai departe domnii unde să iasă seara.“ Luând în calcul aceste considerente, antreprenorul s-a gândit să reamenajeze spaţiul, împreună cu arhitectul Cristian Corvin, specializat pe amenajarea de locaţii din HoReCa. Au ajuns la un concept care să includă lemn din 1895 pe pereţi – material recuperat dintr-un hambar; cărămidă de la 1900 care a fost parte a unei case demolate din Feteşti, piese de Harley, un bar care conţine fier, lemn şi piele, scaune sub formă de şei. Structurat pe două etaje, nimic din amenajarea restaurantului nu a fost ales întâmplător, ci pentru a crea o atmosferă care să-i atragă pe clienţi. ”I-am explicat lui Corvin că avem o problemă: nu vin oamenii în restaurant.“

Una dintre soluţiile propuse a fost folosirea culorii bordeaux, agreată de doamne; expunerea culorii este atât de mare, încât este vizibilă de pe orice scaun ar sta clienţii. ”După ce am deschis, am refăcut studiile şi am avut o creştere de trafic de peste 400%“. Astfel, potrivit lui Neacşu, rezervările sunt făcute acum mai ales de femei. Iar dacă în 2010 80% dintre clienţii restaurantului erau expaţi, în prezent procentul lor este de 45-55%. În restaurant ajung între 3.500 şi 4.200 de clienţi pe lună, în funcţie de sezon. Valoarea cheltuieii medii de persoană este 90-92 de lei; vara, aceasta scade la 85-87 de lei, potrivit antreprenorului. Principalele dificultăţi se leagă acum de materia primă, pe care o aduc din Statele Unite, Australia şi Argentina. ”Multă lume spune că găsirea personalului este cel mai complicat aspect – e adevărat acest lucru, într-o oarecare măsură, dar cel mai complicat aspect al afacerii pentru noi este aprovizionarea cu materie primă.“

El spune că deşi există şi pe piaţa locală ferme care au vaci Angus, calitatea acestora nu este la nivelul celei pe care o caută; ”Nu mă mândresc cu faptul că eu cumpăr din afară. Dacă aş găsi în România, aş cumpăra de aici; nu îmi doresc să import, pentru că astfel am blocaj financiar timp de o lună. Eu plătesc carnea o dată, la livrare, după care ţin banii blocaţi o lună. Dacă am găsi un furnizor local, am comanda o cantitate săptămânală, am achita-o. Dar am acceptat lucrul acesta pentru a menţine o calitate constantă. Dacă noi ne schimbăm astăzi calitatea, am pierdut tot, nu avem nicio şansă, mai ales în Centrul Vechi, într-o zonă atât de competitivă.“

Potrivit antreprenorului, costurile materiei prime sunt cu până la 30% mai mari faţă de cea procurată de la un furnizor local. Dragoş Panait spune că are o părere diferită asupra lipsei de angajaţi din domeniu, care poate fi adresată prin crearea unui ambient şi a unui set de proceduri adecvat. Oferă ca exemplu lansarea din 2012 a unui manual operaţional de proceduri standard, lucru care i-a ajutat mult în materie de disciplină şi care le-a permis să atragă oameni la fel de disciplinaţi: ”Ne-au uşurat munca şi mai departe au înţeles că fac parte din ceva care nu înseamnă neapărat un restaurant în care stau 3-4 luni de zile, apoi schimbă locaţia“.

Spune că în selecţia angajaţilor nu contează atât de mult experienţa persoanei, cât cariera pe care vor să şi-o construiască în domeniu, relevante pentru acest lucru fiind cele cinci persoane care lucrează alături de el din 2010. În 2015, a deschis şi restaurantul Beef Club, însă acest a fost închis după un an din cauza unor probleme ale spaţiului închiriat. Pentru 2018, şi-a propus să caute un alt spaţiu pentru extindere. Piaţa steakhouse-urilor din Bucureşti este din ce în ce mai efervescentă, cu nume ca VacaMuu (cu două unităţi steakhouse) şi Osho, care şi-au dezvoltat afacerile în zona Floreasca a Capitalei.  

Familia lui Dragoş Panait deţine, din 2003, hotelul de patru stele Class din apropierea aeroportului Henri Coandă. Operat de firma Cezion Investments, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile, acesta a generat anul trecut afaceri de 3,3 milioane de lei şi are un număr mediu de 30 de angajaţi. n prezent antreprenorul lucrează la deschiderea unui al doilea hotel în Constanţa, într-o clădire istorică de acolo – Casa Hrisicos din Piaţa Ovidiu. Noul hotel va avea un restaurant, o sală de evenimente şi trei etaje. ”Clădirea este foarte frumoasă, este din perioada interbelică şi semnifică pentru Constanţa ce este pentru Bucureşti Caru’ cu bere.“ Spune că au păstrat doar faţada şi au reconstruit interiorul clădirii şi se aşteaptă ca investiţia  să ajungă la 500.000 de euro. Hotelul va avea 23 de camere şi şi-au propus să îl claseze la patru stele; restaurantul este deja funcţional. În business sunt implicaţi şi tatăl şi soţia lui: ”Uneori avem păreri contradictorii, dar la ideea finală ajungem împreună“, descrie Panait relaţia de business cu membrii familiei.

Spune despre tatăl lui, alături de care lucrează de la 17 ani, că este un exemplu în ceea ce face: ”Nu înveţi viaţa reală la şcoală. De la el am învăţat ce e de făcut când se duce în jos afacerea, cum să o ridici, ce înseamnă nopţi nedormite“. Exemplifică printr-o experienţă care l-a marcat: ”Când eram mai tânăr şi lucram împreună cu el, la ora 5 plecam de la serviciu, iar el venea primul la muncă şi pleca ultimul“. Tatăl său nu i-a reproşat nimic o perioadă, apoi, în contextul unei şedinţe lunare cu comitetul financiar, când întârziase, i-a spus să iasă afară în faţa tuturor celor prezenţi. ”Pe mine m-a ajutat să înţeleg disciplina, pentru tot ce fac în business astăzi, el este modelul principal.“