Lucia Prăjişteanu este profesor de sport, dar nu a profesat niciodată ci s-a aventurat în afaceri încă de pe vremea când era studentă. ”Sportul te învaţă foarte multe lucruri despre disciplină, atingerea obiectivelor şi colectivitate”, povesteşte ea. În al doilea an de facultate s-a angajat la filiala locală a Lee Cooper, în care lucrau în jur de şase oameni la birouri şi 50-60 în fabrică. ”Munceam de dimineaţa până noaptea; îmi plăcea pentru că învăţam şi am trecut foarte repede de la slujba de asistent manager la cea de director general”.

La acea vreme, când interacţiona deopotrivă cu oamenii din producţie dar şi cu peronalul de la vamă, de pildă, încerca să pară bătrână, ca să fie luată în serios. ”În perioada ’93-’94 nu era nicio ordine în piaţă şi totul funcţiona ca în junglă; legile se schimbau extrem de des”. Câţiva ani mai târziu şi-a făcut propria firmă de marochinărie, apoi alta în domeniul alimentar şi câţiva ani mai târziu a abordat nişa obiectelor de argint. Toate aceste activităţi au fost de distribuţie, pentru că, spune Prăjişteanu, nu este atrasă de retail. Asta în ciuda faptului că domeniul serviciilor, în care activează acum, ”este mai greu decât sectorul de retail”.

De folos i-a fost mereu – şi ca angajată dar şi ca antreprenoare – talentul său de vânzătoare, cu care, crede ea ”te naşti sau nu”. Are şi o reţetă care o ajută să fie permanent mulţumită de ceea ce clădeşte în carieră: ”mi-am stabilit mereu o ţintă accesibilă şi sunt foarte fericită când o depăşesc”. În esenţă, obiectivul său principal este ca afacerea să fie ”pe plus”; şi admite că nu-i place să facă planuri, iar un exemplu este că nu se hotărăşte niciodată mai devreme de luna decembrie cum anume să-şi petreacă revelionul.