În aceste condiţii, companiile de impact au o fragilitate extremă şi pot fi uşor destabilizate de fenomene economice abrupte, cum ar fi o criză financiară, de exemplu.

Deşi fragile, companiile nu sunt lipsite de soluţii, existând prevederi legislative locale, precum OG 6 - documentul care introduce amnistia fiscală -, dar şi europene, menite să le sară în ajutor. Mai mult decât atât, antreprenorii, prin deciziile pe care le iau, pot schimba direcţia în care se îndreaptă firmele lor, cheia stând în mâinile lor. Cum arată sectorul insolvenţelor astăzi?

Ce impact poate avea o (nouă) criză?

România are 29.000 de companii de impact, cu active a căror valoare depăşeşte un milion de euro per companie, firme neintrate în insolvenţă şi care nu includ companii de natură financiară, de genul băncilor, societăţi de asigurare sau fonduri de pensii.

Cele 29.000 de companii de impact susţin 79% din cifra de afaceri din economia românească şi asigură 58% din locurile de muncă, potrivit datelor CITR.

O perspectivă generală asupra pieţei de distress arată că, în general, gradul de îndatorare este în creştere în ultimii trei ani, scade randamentul activelor imobilizate, iar managementul capitalului de lucru, exprimat prin încasarea de creanţe şi mişcarea stocurilor, se înrăutăţeşte. De asemenea, şi productivitatea angajaţilor din aceste companii în dificultate este mai redusă decât acum trei ani.

Un test de stres simulat de CITR arată că orice decalaj al condiţiilor de piaţă - precum creşterea costului de finanţare de către bănci, costul materiilor prime pentru industria pre­lucrătoare, salariul mediu sau o posibilă criză - poate conduce la înrăutăţirea situaţiei firmelor aflate în impas.

Aplicând aceste criterii, CITR a constatat că, împreună, firmele restructurabile şi cele insolvabile ar ajunge să cumuleze 67%, faţă de 51% cât reprezintă în prezent. Ponderea companiilor finanţabile ar scădea cu circa 32%, iar cele finanţabile trec în categoria celor restructurabile sau insolvabile.

Capitalizarea consolidează organizaţia

Cum ajung însă firmele în acest stadiu de fragilitate? Dificultăţile în încasarea plăţii de la debitori, dificultatea de a calcula şi a estima corect costurile, concentrarea pe distribuirea maximală de dividende în detrimentul acumulării de capital, discordanţa între tipul de finanţare accesat şi obiectul de activitate al acesteia sunt doar câteva dintre cauze.

„Multe dintre companiile mari româneşti ajung în dificultate şi pentru că nu îşi cunosc costurile interne unitare. Un exemplu ar fi acceptarea unui contract fără a cunoaşte costurile executării acestuia, neanticipând dacă acel contract va produce profit sau pierdere. Astfel, funcţionarea companiei intră într-un cerc vicios, în care fiecare ciclu presupune o reducere a capitalurilor proprii pentru acoperirea pierderilor, în speranţa unui contract profitabil care să acopere pierderile acumulate“, spune Bogdan Olteanu, head of commercial în cadrul CITR Group.

Poziţia fragilă de capital afectează capacitatea operaţională a companiilor, precum şi accesul la contracte care presupun garanţii de avans care să permită reechilibrarea şi fluidizarea activităţii şi a lichidităţilor.

„Soluţia vine de pe două paliere. În primul rând, este esenţial ca antreprenorii să înţeleagă importanţa capitalizării propriei companii şi să acţioneze pentru a păstra capitalul în cadrul companiei. Capitalizarea va consolida organizaţia, facilitând accesul la finanţare“, mai spune Bogdan Olteanu.

De asemenea, el adaugă şi că este important ca antreprenorul să fie sprijinit să păstreze capi­talul în companie, o opţiune fiind reducerea costu­rilor de garantare din partea instituţiilor abi­litate, în favoarea reintegrării acestora în companie.

Aşteptări de creştere a creditelor neperformante

Din cele 8.304 firme care au intrat în insolvenţă în 2018 în total, 183 au fost companii cu active de peste un milion de euro. Acestea aveau active cumulate de 821 de milioane de euro şi afaceri cumulate de 670 de milioane de euro. Aproape 12.000 de angajaţi lucrau pentru aceste 183 de companii anul trecut.

Datele pentru perioada ianuarie-august 2019 arată că numărul insolvenţelor noi totale este cu 28% mai mic faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi că au intrat 88 de companii de impact în insolvenţă. CITR estimează că la sfârşitul anului numărul companiilor de impact intrate în insolvenţă se va menţine similar cu cel de anul trecut dacă nu va interveni o schimbare majoră în piaţă.

În ultimii trei ani, numărul companiilor de impact care intră în insolvenţă s-a menţinut constant, în scădere fiind doar valoarea activelor imobilizate şi cifra de afaceri cumulată. Aceşti indicatori arată o erodare a valorii companiilor intrate în insolvenţă, pe fondul unei perioade lungi de dificultate, anterioară intrării efective în insolvenţă.

„Ne aşteptăm ca în următoarele luni condiţiile de creditare a companiilor să se înăsprească, urmare a implementării locale a ultimelor reglementări prudenţiale“, spun reprezentanţii CITR.

În acest context, CITR estimează o creştere a volumului de credite neperformante (NPL), dar şi a numărului de companii care nu vor putea accesa finanţare bancară sau care vor pierde finanţarea din partea băncilor.

„Oportunitatea va apărea pentru antre­prenorii care vor şti să acopere acest gol de finanţare în parteneriat cu debitorii şi cu băncile. O alternativă poate fi apariţia pe piaţă a unor instituţii financiare nere­glementate, care să ofere oportunitatea de a finanţa companiile în dificultate“, mai spune CITR.

Către cine  „ţinteşte“ insolvenţa?

Comerţul, industria prelucrătoare, transportul, producţia şi distribuţia de energie termică şi electrică şi construcţiile rămân, de trei ani, dominante în topul industriilor aflate în dificultate, pe baza pierderilor şi a gradului de îndatorare. Industria prelucrătoare, spune CITR, ar putea avea dificultăţi operaţionale în continuare, în contextul în care relevă un declin atât la nivelul cifrei de afaceri, cât şi la nivelul creşterii costului de materii prime folosite în industrie.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că în iunie 2019 comenzile noi din industria prelucrătoare au scăzut pentru prima dată din iulie 2016 încoace, înregistrând cea mai slabă evoluţie din ianuarie 2016.

Construcţiile, marcate de restrângerea numărului de companii, sunt vizate de insolvenţă în condiţiile în care decalajul de cash aferent proiectelor finalizate de firme generează dificultăţi. În ceea ce priveşte energia, principalele cauze ale stării de dificultate sunt în energia electrică şi termică în cogenerare şi în energia verde. Lipsa investiţiilor în ultimii 10-20 de ani îşi face astfel simţite efectele.

În mâinile cui stă cheia?

- O analiză comparativă a cauzelor insolvenţei companiilor intrate în anii crizei economice, pe un portofoliu de o mie de companii, şi una similară făcută în 2019 arată că  problemele au rămas constante în ceea ce priveşte comportamentul curent al antreprenorilor, al băncilor, al mediului de business, dar şi la nivelul pieţei.

- Cauzele intrării în insolvenţă sunt astfel investiţiile în activităţi non-core, lipsa planificării strategice a resurselor, criza de creştere, dependenţa de grup, îndatorarea pe termen lung, schimbările de paradigmă în industrii, restrângerea accesului la finanţare şi evoluţiile macro ale pieţei.

Tips and tricks pentru antreprenori

Prin comportamentul şi deciziile sale, antreprenorul este cel care poate menţine cârma companiei sale. El trebuie aşadar:

• Să monitorizeze situaţia financiară din companie - atât intern, pentru asigurarea stabilităţii companiei, cât şi spre departamentul de vânzări, pentru a perpetua businessul. Acesta este un tip de management performant, care să ofere date pe centre de cost în timp real, pentru a permite managementului să ia decizii strategice informate.

• Să se concentreze pe businessul principal, la nivel de strategie şi investiţional. Diversificarea pe alte pieţe şi produse, mai ales în condiţii de dificultate, nu face decât să împovăreze businessul.

• Să aibă planuri strategice, care să anticipeze eventuale scenarii de dificultate. De asemenea, echipa de management trebuie să creeze scenarii alternative de criză din timp, chiar dacă valul de dificultate este departe.

• Să adopte o guvernanţă clară şi o separare a entităţilor parte dintr-un grup. Antreprenorii şi echipa de management trebuie să organizeze compania, astfel încât firmele diferite din grup să fie separate. Dependenţa va atrage o vulnerabilitate vădită a firmelor, iar la declanşarea crizei acestea vor cădea ca piesele de domino.

• Să identifice un partener şi să accepte ideea de parteneriat. Finanţarea poate să vină şi din alte surse decât cele bancare, sub forma fondurilor de investiţii.

• Să înţeleagă că perioadele de dificultate ar trebui să reprezinte şi perioade de creştere antreprenorială, în care deciziile antreprenoriale sunt sprijinite de angajaţi, sunt luate şi implementate rapid. Companiile antreprenoriale, ţinând cont de guvernanţa mai relaxată comparativ cu structura decizională stufoasă din companiile multinaţionale, ar trebui să încurajeze un ritm accelerat de decizie şi implementare, mai ales în momente de criză.

• Să fie deschişi la schimbul de idei, să fie atenţi la viziune şi să urmărească cele mai bune practici între antreprenori şi ceilalţi parteneri. Experienţa personală, de cele mai multe ori, poate atrage o decizie diferită, care poate schimba în bine cursul unei companii.