Două spitale au în administrare 10 clădiri încadrate în gradul de risc seismic 1, care se pot prăbuşi în caz de cutremur, iar aproximativ 15% din unităţile spitaliceşti din România sunt încadrate în una din cele 4 clase de risc seismic, reiese dintr-un audit realizat de Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi a României a realizat, în anul 2022, o misiune de audit al performanţei privind managementul resurselor umane şi a dezvoltării infrastructurii unităţilor sanitare spitaliceşti, pentru perioada 2014-2021, la Ministerul Sănătăţii. Obiectivul general al auditului a vizat evaluarea modului în care, în perioada 2014–2021, Ministerul Sănătăţii a asigurat, în cele 58 de unităţi sanitare spitaliceşti aflate în subordinea sau coordonarea sa, nevoia de personal sanitar şi infrastructură sanitară, fiind urmărită, în raport cu cele două paliere analizate, îndeplinirea criteriilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate, potrivit unui comunicat de presă.

În ceea ce priveşte managementul resurselor umane, raportul arată cum salariile personalului medical au crescut în medie de trei ori faţă de anul de raportare 2014, însă gradul mediu de ocupare al posturilor vacante de medici a fost de 72%, iar al asistenţilor medicali de 80%. În medie, în perioada analizată, 83% din posturile vacante din sistemul sanitar nu au fost scoase la concurs. În primele 10 specialităţi medicale cu cel mai mare deficit de medici se încadrează: anestezie şi terapie intensivă, psihiatrie, cardiologie, radiologie-imagistică medicală, chirurgie generală, recuperare, medicină fizică şi balneologie, medicină de urgenţă, medicină de laborator, medicină internă şi gastroenterologie.

La nivelul anilor 2014-2021, analiza efectuată de Curtea de Conturi asupra infrastructurii existente la nivelul unităţilor sanitare spitaliceşti din subordinea Ministerului Sănătăţii a reliefat că peste 50% dintre clădiri au o vechime mai mare de 60 ani, 10 dintre acestea având şi peste 100 de ani, aproximativ 15% din numărul clădirilor, reprezentând 20% din totalul suprafeţei utile aferente unităţilor sanitare din subordinea Ministerului, două unităţi sanitare (Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “Alessandrescu-Rusescu” şi Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă “Sf. Spiridon” Iaşi) au în administrare 10 clădiri încadrate în Clasa de risc seismic RsI, din care fac parte clădirile cu susceptibilitate de prăbuşire în cazul unui cutremur.

De asemenea, 46% dintre unităţi nu sunt autorizate ISU, deficienţele importante regăsite la majoritatea unităţilor sanitare controlate vizând funcţionarea fără autorizaţie de securitate la incendiu; neasigurarea echipării construcţiilor cu mijloace de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu sau nefuncţionarea acestora la parametrii la care au fost proiectate; neorganizarea corespunzătoare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, în special pe aspecte ce privesc evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu; capacitatea redusă de salvare a pacienţilor care nu se pot evacua singuri din cauza lipsei personalului medical (medici şi asistente), în special din turele de noapte.

Documentul arată că 75% din totalul fondurilor alocate celor 58 de spitale din reţeaua Ministerului Sănătăţii au fost pentru achiziţia de aparatură medicală şi doar 25% dintre acestea au fost pentru construcţii, modernizări, consolidări, reparaţii capitale ale clădirilor, iar alocarea fondurilor pentru investiţii nu este una transparentă, nefiind identificată o procedură privind criteriile de alocare a acestora.

În perioada analizată, din cele 12 obiective de investiţii, anexă la bugetul aprobat al Ministerului Sănătăţii în perioada 2014 – 2021, au fost finalizate doar şapte obiective, celelalte fiind în curs de realizare. Nu s-a construit nicio unitate sanitară nouă cu paturi, cu excepţia reamenajării Institutului Regional de Oncologie Iaşi. Construcţia Institutului Regional de Oncologie Timişoara, de la data înfiinţării ca obiectiv de investiţii în curs de finalizare în subordinea Ministerului Sănătăţii (anul 2009) şi până la finalul anului 2021, nu a fost demarată.

„Mai mult decât atât, din cele opt spitale regionale de urgenţă propuse în Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 s-au identificat demersuri de realizare doar pentru patru dintre acestea, respectiv trei spitale regionale de urgenţă (Iaşi, Cluj şi Craiova) pentru care Ministerul Sănătăţii gestionează proiectele de construcţie şi care se află în stadiul de proiect tehnic, şi un spital regional de urgenţă la Braşov pentru care UAT Municipiul Braşov a iniţiat o serie de demersuri în anul 2021. Cu toate că, potrivit prevederilor legale în vigoare, Ministerul Sănătăţii este autoritatea publică desemnată să efectueze achiziţii centralizate, în perioada 2014 – 2021 au fost efectuate achiziţii centralizate doar pentru două tipuri de dotări necesare unităţilor sanitare, respectiv echipament medical de screening auditiv şi incubatoare medicale pentru nou născuţi”, se mai arată în comunicat.

O altă concluzie a raportului arată că în România nu există un Centru de arşi care ar putea trata cazuri foarte grave şi nici Centre de recuperare medicală a pacienţilor care au suferit arsuri severe. În prezent există doar 37 de paturi în opt unităţi sanitare care pot trata cazuri doar până la o anumită complexitate. Pe lângă aceste locuri există şi un număr de aproximativ 300 de paturi în spitalele judeţene şi municipale din întreaga ţară, dedicate îngrijirii pacienţilor cu arsură de severitate mică spre medie, care necesită îmbunătăţiri. În general, în perioada analizată, au fost alocate fonduri mai mult pentru dotarea cu echipamente medicale pentru unităţile sanitare publice cu compartimente de arşi, respectiv aproximativ 30,8 mil. lei alocaţi de Ministerul Sănătăţii prin transferuri de capital şi 38 mil. lei prin mecanismul Băncii Mondiale şi mai puţin pentru construcţia/ consolidarea clădirilor aferente spitalelor care tratează arşii (19,4 mil. lei).

„Cu privire la dotarea unităţilor sanitare cu echipamente medicale de imagistică precizăm că, aproximativ 53% din totalul celor 58 de spitale au raportat că deţin echipamente de imagistică medicală (CT şi/sau RMN). În acest context, comparativ cu anul 2014, în anul 2021 a crescut atât numărul unităţilor sanitare care deţin echipamente de tip CT şi/sau RMN, cât şi numărul acestor dotări (numărul de CT-uri a crescut cu 84 %, iar numărul de RMN-uri a crescut cu 114%)”, se precizează în finalul comunicatului.

Referitor la managementul resurselor umane, raportul concluzionează necesitatea înfiinţării unei baze de date integrate care să fie actualizată în timp real şi să reflecte numărul de posturi vacante de medici pe specialităţi, cu acces pe nivel de competenţă. Totodată, această bază de date ar trebui să reflecte numărul medicilor rezidenţi care au finalizat pregătirea în rezidenţiat şi s-au întors/nu s-au întors la postul pentru care au candidat la concursul de rezidenţiat. Auditorii publici externi recomandă identificarea şi implementarea unor metode de stimulare a medicilor rezidenţi, în colaborare cu ministerele care au în subordine unităţi sanitare cu reţea proprie, cu autorităţile publice locale şi cu universităţile de specialitate, astfel încât după finalizarea pregătirii aceştia să-şi continue activitatea în spitalele unde sunt încadraţi pe post.

În ceea ce priveşte gestionarea infrastructurii spitaliceşti, Curtea de Conturi recomandă crearea unei platforme integrate, cu acces pe nivel de competenţă, care să cuprindă evidenţa echipamentelor de imagistică medicală şi care să constituie baza analizei investiţiilor viitoare în echipamente de acest fel. De asemenea, auditorii publici externi recomandă ca alocarea fondurilor pentru investiţii să se realizeze în mod transparent, prin utilizarea unei proceduri privind criteriile de alocare a acestora.

Prin recomandările formulate, Curtea de Conturi îşi propune ca Raportul de audit să constituie un instrument util prin care Ministerul Sănătăţii să-şi îmbunătăţească gradul de realizare al obiectivelor şi politicilor stabilite, inclusiv prin documentele strategice, cu consecinţa creşterii performanţei sistemului de sănătate privit ca ansamblu şi, în mod particular, în domeniile analizate legate de managementul resurselor umane şi gestionarea infrastructurii spitaliceşti.