Băncile centrale din zona euro, China şi Marea Britanie au anunţat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei - BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puţin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

Pieţele au rămas dezamăgite însă de faptul că preşedintele BCE, Mario Draghi, a anunţat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării ţărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligaţiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE şi-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, şi ar alimenta inflaţia în Europa, reducând BCE la o tiparniţă infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

În acest timp, la noi, ca şi cum retrogradarea României de către Moody's din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forţa demiterea preşedintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului şi în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

Proporţia dintre influenţa factorilor externi şi a celor interni asupra evoluţiei cursului, aşa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiştii ING, care au notat că "va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acţiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii" (fără a fi adică însoţite şi de alte măsuri monetare de stabilizare a pieţelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toţi analiştii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

Analiştii Citigroup apreciază, la rândul lor, că "deteriorarea stabilităţii politice" în condiţiile suspendării preşedintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. "Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro", afirmă analiştii grupului american. "Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creştere a dobânzilor."

La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, faţă de 33,52 mld. euro la 31 mai.