De un an, istoria pune la încer­care economia Japoniei într-un mod care ar trebui să facă atent tot Occidentul. Vecinii nu toc­mai prietenoşi Rusia şi China sunt cu siguranţă atenţi.

Mult timp o superputere economică mon­dială mai ales mulţumită tehnologiei, Japonia a pierdut locul trei în clasamentul celor mai mari economii ale lumii în favoarea Germaniei. O recesiune a tras-o în jos. Recesiunea a trecut, iar Japonia şi-a recăpătat o parte din putere doar pentru a-şi contempla de undeva de mai sus viitorul nesigur.

Economia a ieşit, după două decenii, din de­flaţie. Companiile mari au început să majo­reze salariile. Însă politica monetară este nesin­cronizată cu cele din lumea dezvoltată - Banca Japoniei a majorat în martie dobânzile pentru prima dată în ultimii 17 ani. În tot acest timp a încercat, prin dobânzi mici, să producă inflaţie, să încurajeze creditarea şi să stimuleze consu­mul. Reversul medaliei este un vârtej descen­dent care dus recent yenul la nivelurile din anii 1990.

Peste toate acestea se su­pra­pune îmbătrânirea popu­laţiei şi dispariţia oamenilor şi odată cu ei a unui însemnat nu­măr de localităţi. Japonia mer­ge pe un drum pe care nimeni n-a mai mers până acum. Destinaţia este neclară. Direcţia se poate intui. „Afundarea în dezordine, disparităţi şi disfuncţii este asociată cu statutul de economie emergentă“, se arată într-o opinie publicată de Financial Times.

În cea mai mare parte a acestui deceniu se părea că economia mondială, în frunte cu marile economii occidentale, se japonizează şi ea, cu creştere slabă, inflaţie sub ţintă şi dobânzi minime. În prezent, o întrebare este cât de mult economia japoneză va ajunge să arate ca restul lumii. Aceasta pentru că schimbări se produc şi de o parte şi de alta. Iar pentru că în Japonia dobânzile reale mici, creşterea redusă şi datoriile ridicate nu vor dispărea prea curând, economia japoneză trebuie să fie un avertisment pentru alţii, scrie The Economist.

Nici pe scena geopolitică situ­aţia Japoniei nu este mai bună. Cu Rusia are încă dispute teritoriale nerezolvate. Iar China, de departe cel mai puternic aliat al Rusiei, devi­ne din ce în ce mai ostil cu unii dintre vecini. În aceste condiţii, Japonia şi-a majorat cu peste 155% importurile de arme în ultimii cinci ani, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI).

În această perioadă, din importurile totale de arme ale lumii, cele ale Japoniei au repre­zentat 4%. Astfel, această ţară ocupă locul şase în clasamentul mondial al importatorilor de arme. Achiziţiile permit ţării ca pentru prima dată să poată ţinti poziţii aflate adânc în teritoriul chinezesc sau nord-coreean, după cum remarcă Modern Diplomacy. Importurile au venit mai ales din SUA. Alianţa americano-japoneză este mult mai cuprinzătoare şi aduce Japonia în mijlocul războaielor comerciale în care actor principal este SUA.

Tokyo şi Washington lucrează împreună, bilateral şi în alte forumuri, pentru a construi un lanţ stabil de aprovizionare cu semiconduc­tori şi pentru a-şi asigura continuitatea poziţiei la vârful acestei tehnologii critice pentru econo­mia viitorului. Totuşi, aminteşte Japan Times, aceas­tă traiectorie nu este garantată să conti­nue. Succesul de durată necesită parteneriate în­tre toţi cei patru jucători – guvernele şi indus­tri­ile din ambele ţări – care ar trebui să se baze­ze în cele din urmă pe relaţii politice şi încredere.

Dar, dacă în anii 1980-90 tehnologia crea tensiuni în relaţia dintre cele două ţări, acum aceasta este un punct de convergenţă. Atunci, Japonia era liderul industriei semiconducto­rilor. Acum, se luptă pentru a ţine pasul cu SUA, China, Taiwan şi o mulţime de alţi pretendenţi, inclusiv europeni, la poziţii de vârf pe piaţa globală.

Japonia pare că nu are de ales. Îngrijorările despre controlul lanţurilor de aprovizionare şi tensiunile geopolitice au obligat guvernul nipon să investescă masiv în această industrie. Între martie 2021 şi martie 2024, Japonia a investit echivalentul a 23 de miliarde de euro în sectorul semiconductorilor, în extinderea fabricilor şi construirea de uzine noi. Folosiţi în produse şi servicii variind de la dispozitive electronice la inteligenţă artificială, semiconductorii au un rol principal în siguranţa economică naţională. Pon­derea în PIB a investiţiilor nipone în dez­vol­tarea acestei industrii este mai mare decât în cazul SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii în aceeaşi perioadă.

Schimbarea de direcţie a guvernului japonez a fost bruscă, dar necesară, a explicat Kazuto Suzuki, profesor de ştiinţe şi politică tehnologică la Universitatea din Tokyo. „Motivul principal este concurenţa în creştere în sectorul semiconductorilor, guvernul începând cu adevărat să acorde atenţie problemelor din lanţurile globale de aprovizionare în timpul pandemiei“, a spus el.

Industriile din întreaga lume s-au găsit dintr-o dată lipsite de cipuri pentru orice, de la maşini la cuptoare cu microunde, iar factorii de decizie au înţeles că, întrucât un mare procent din semiconductorii din lume sunt fabricaţi în Taiwan, orice urgenţă în regiune ar face utilizatorii japonezi „vulnerabili“. „O penurie de cipuri ar fi extrem de gravă pentru Tokyo, care face eforturi pentru a atrage firme străine şi a reorienta producţia pentru a satisface nevoile firmelor autohtone“.

Japonia susţine, de asemenea, politica SUA de restricţionare a accesului Chinei la cea mai avansată tehnologie. Însă până la vulnerabilităţi geopolitice, Japonia este prada vulnerabilităţilor economice. Luni, guvernul nipon pare să fi cheltuit 35 de miliarde de dolari într-o intervenţie pe piaţa valutară pentru a opri căderea yenului, care a atins atunci minimul ultimilor 34 de ani. Suma eclipsează investiţiile în semiconductori.

Yenul este în cădere de mai bine de trei ani, pierzând mai mult de o treime din valoare de la începutul anului 2021. Un motiv al deprecierii este impulsul: yenul scade pentru că investitorii îl vând – iar investitorii continuă să vândă moneda pentru că aceasta scade. În astfel de cazuri, piaţa intră într-o buclă perpetuă. Ca urmare a deprecierii monedei, exportatorii sunt descurajaţi să convertească veniturile din străinătate în yeni, reducând şi mai mult cererea. Picajul yenului face importurile mai scumpe, iar Japonia este puternic dependentă de importurile de energie şi alimente. Între timp, avertizează un proeminent think-tank, o treime din localităţile Japoniei riscă să dispară.