În ultimele două decenii, câteva zeci de fabrici cu istorie au fost şterse de pe hartă pentru a face loc unor ma­gazine – alimentare ori de bricolaj – sau unor proiecte imobiliare. 

♦ Cel mai recent exemplu este cel al producătorului de cămăşi Braiconf Brăila care va vota în AGA vânzarea terenului pe care e amplasată fabrica actuală către Kaufland, activitatea urmând a fi relocată

♦ Alte exemple de fabrici care au fost înlocuite sunt cel al Colgate-Palmolive din zona Obor, al fostei fabrici de bere Griviţa din zona pasajului Basarab, al unităţii de producţie Industria Iutei sau al Doosan IMGB.

În ultimele două decenii, câteva zeci de fabrici cu istorie au fost şterse de pe hartă pentru a face loc unor ma­gazine – alimentare ori de bricolaj – sau unor proiecte imobiliare. Producţia, atunci când exista încă, a fost relocată. Sunt şi cazuri în care fabricile au fost închise definitiv.

„Toate unităţile de producţie ridicate în vremea lui Ceauşescu au fost gân­dite pentru o altă arhi­tec­tură a oraşelor şi pentru o altă infrastructură. Ele au fost poziţionate în zone urbane, pentru a fi uşor accesibile din cartiere“, spune Laurenţiu Duică, senior vice-president în cadrul companiei de consultanţă imo­biliară Avison Young. El dă exemplul uzinei Vulcan, dar afirmă că există multe alte exemple în acest sens. Pe platforma fostei uzine, sud-africanii de la NEPI Rockcastle au ridicat centrul comercial Vulcan Value Center cu un hipermarket Carrefour ca ancoră.

Mai recent, anul trecut, SIF Banat-Crişana a cumpărat fosta platformă IMGB şi, din datele ZF de la acea vreme, ar putea tranforma cele 54 de hectare în noi proiecte imobiliare, inclusiv locuinţe, spaţii logistice, birouri şi centre comerciale. Coreenii care deţineau platforma IMGB (Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti) au decis închiderea activităţii de producţie unde lucrau 400 de oameni. În anul 1989 unitatea de producţie avea circa 13.000 de angajaţi şi producea inclusiv piese pentru industria energiei nucleare. Fiind o zonă industrială, înainte de dezvoltarea imobiliară aceasta trebuie curăţată, iar echipamentele trebuie scoase din pământ.

„În ultimii 30 de ani urbanizarea a fost spectaculoasă. Oraşele au crescut mult, din toate punctele de vedere, astfel că o serie de cartiere rezidenţiale s-au dezvoltat la periferie, unde au fost probleme legate de infrastructură şi utilităţi. Pe de altă parte, producătorii vechi sunt amplasaţi în centrele oraşelor. Fabricile nu au ce căuta în oraş, spaţiile lor sunt ideale pentru rezidenţial şi retail“, spune Laurenţiu Duică.

El adaugă că fabricile trebuie amplasate în afara oraşelor unde au şi o serie de avantaje, precum accesul mai facil la forţă de muncă de la localităţile din jur. De aceea, există astfel de relocări în ultimii ani. Sunt însă şi cazuri în care producătorul rămâne tot în centrul urbei deşi renunţă la fabrica veche.

Producătorul de cămăşi Braiconf a anunţat săptămâna trecută că vrea să vândă terenul pe care este amplasată fabrica din Brăila către retailerul german Kaufland pentru 7 mil. euro. Decizia va fi luată în cadrul AGA. Compania din Brăila va reloca producţia într-o nouă unitate tot în centrul oraşului, având în plan investiţii de 9 mil. euro.

„Avem două opţiuni în acest moment şi analizăm patru clădiri istorice de producţie şi patru loturi de teren în zona centrală. Ne-am dori foarte mult să reuşim să renovăm una dintre aceste clădiri istorice, să o transformăm în noul sediu Braiconf şi astfel să o redăm comunităţii, să o readucem la viaţă. În prezent analizăm aceste opţiuni şi, până la finalul lunii martie, vom lua o decizie“, spune Silviu Dumitrache, preşedintele Braiconf.

Exemple similare în acest sens sunt mai multe. Proiectul imobiliar Estoria City este ridicat, conform celor mai recente date ZF, pe terenul fostei fabrici Policolor de pe bulevardul Theodor Pallady, un teren preluat în 2017 de compania ERES - Entire Real Estate Solutions, o companie deţinută de Călin Gabriel Dobra şi Alina Codruţa Dobra. Partener în această afacere este Raul Ciurtin, fondatorul Albalact, cea mai mare companie locală din industria laptelui, care a fost vândută grupului francez Lactalis.

Grupul producător de lacuri şi vopsele Policolor-Orgachim, controlat de fondul de investiţii Reconstruction Capital 2 (RC2), a finalizat în 2019 construcţia noii fabrici de lacuri şi vopsele pe care a ridicat-o în zona Militari din Bucureşti, în apropierea mallului AFI Cotroceni. Investiţia în fabrică a ajuns la şapte milioane de euro, pentru construcţia efectivă, echipamente şi sistemele nou implementate. În această sumă intră şi valoarea terenului.

De altfel şi oficialii Braiconf au spus că relocarea va veni la pachet cu o modernizare a echipamentelor şi a întregului proces de producţie, activitatea desfăşurându-se anterior într-o fabrică istorcă, cu zeci de ani vechime.

„Dintre producătorii care erau amplasaţi în oraşe, unii şi-au relocat fabrica, dar alţii au intrat în faliment ori au închis. Apoi, retailerii au venit aici şi le-a fost uşor să dezvolte şi să obţină autorizaţie. Plus că au studii de trafic deja făcute de fabrici“, adaugă Laurenţiu Duică.

Alte exemple de fabrici care au fost înlocuite cu alte funcţionalităţi sunt cel al Colgate-Palmolive în zona Obor, al fostei fabrici de bere Griviţa din zona pasajului Basarab, al unităţii de producţie Industria Iutei sau al Poiana la Braşov.

Fosta fabrică a gigantului Colgate-Palmolive de la Obor a devenit primul magazin al Kaufland în România, pe când grupul american a renunţat la producţia locală complet, operând doar import şi distribuţie. Similar, la Braşov, fabrica de ciocolată Poiana s-a închis, pentru ca un magazin Lidl să se deschidă în loc. Ciocolata sub brandul românesc Poiana se produce, conform celor mai recente date ZF, în Bulgaria.