Potrivit unui comunicat, Comisia Europeană a cerut, joi, României, Bulgariei, Cehiei, Franţei, Italiei, Lituaniei, Luxemburgului, Olandei, Maltei, Poloniei şi Suediei să pună pe deplin în aplicare Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare. Această directivă (2014/59/UE) este un element central al uniunii bancare a UE, care a fost instituită pentru a crea un sector financiar mai sigur şi mai solid în urma crizei financiare.

Noile norme introduse prin Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare oferă autorităţilor naţionale instrumentele şi competenţele necesare pentru a atenua şi a gestiona intrarea în dificultate a băncilor şi a marilor firme de investiţii din toate statele membre ale UE. Obiectivul este acela de a garanta că băncile aflate în pragul insolvenţei pot fi restructurate fără a obliga contribuabilii să plătească pentru menţinerea stabilităţii financiare. Se prevede, în schimb, că acţionarii şi creditorii băncilor trebuie să îşi suporte partea lor din costuri, prin intermediul unui mecanism de "recapitalizare internă".

Data-limită pentru transpunerea acestor norme în dreptul naţional a fost 31 decembrie 2014.

Cu toate acestea, 11 ţări din UE nu au transpus pe deplin normele în dreptul naţional.

Solicitarea din partea Comisiei are forma unui aviz motivat (infringement), a doua etapă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor.

Dacă aceste 11 state nu iau măsurile necesare în termen de două luni, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Începând din 2008, Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri pentru a asigura stabilitatea serviciilor financiare şi bancare. Adoptată în primăvara anului 2014, Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare pune la dispoziţia autorităţilor mecanisme cuprinzătoare şi eficace pentru a gestiona la nivel naţional situaţia băncilor care intră în dificultate, precum şi mecanisme de cooperare pentru a face faţă situaţiilor de dificultate ale băncilor transfrontaliere.

În temeiul Directivei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare, băncile sunt obligate să întocmească planuri de redresare pentru a depăşi dificultăţile financiare. Autorităţilor li se atribuie, de asemenea, anumite competenţe pentru a interveni în operaţiunile băncilor şi a le ajuta pe acestea să evite intrarea în dificultate. Dacă totuşi intrarea în dificultate nu poate fi evitată, autorităţile dispun de instrumente şi competenţe extinse pentru restructurarea instituţiei în dificultate, distribuind pierderile la nivelul acţionarilor şi al creditorilor, conform unei ierarhii bine stabilite. Autorităţile au competenţa de a pune în aplicare planuri de rezoluţie a băncilor care au intrat în dificultate, astfel încât să păstreze cele mai importante funcţii şi să nu îi oblige pe contribuabili să salveze băncile respective.

Există dispoziţii precise privind modul în care autorităţile din ţara de origine şi cele din ţara-gazdă ar trebui să coopereze în toate etapele rezoluţiei transfrontaliere, de la planificarea procesului la rezoluţia în sine. În acest context, Autoritatea Bancară Europeană are un rol important de coordonare şi mediere în eventualitatea unui dezacord.

De asemenea, sunt în curs de creare fonduri de rezoluţie naţionale. În cazul statelor membre din zona euro, aceste fonduri vor fi înlocuite de Fondul unic de rezoluţie începând din 2016.

Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare este completată de norme tehnice elaborate de Autoritatea Bancară Europeană pe mai multe teme, cum ar fi cerinţa de informaţii concrete pentru planurile de redresare şi de rezoluţie şi asigurarea unei evaluări corecte a activelor şi a pierderilor în momentul rezoluţiei.