Ponta i-a catalogat pe liberalii critici drept "aceste vedete de Dâmboviţa care nu pot să-şi ţină gura", pe motiv că nu au niciun mandat oficial de la PNL să-şi lanseze teoriile conspiraţiei despre PSD şi despre relaţia Ponta-Băsescu şi că vedetele în cauză reprezintă un risc pentru USL fiindcă sunt luate în serios de presă.

Lucrul e parţial adevărat: teoriile respective (Ponta ar fi nominalizat-o la şefia parchetelor pe Codruţa Kovesi fiindcă e şantajat, i-ar fi trădat pe români şi ar trebui schimbat, PSD l-ar menţine în funcţie pe Traian Băsescu fiindcă moşteneşte mecanismul statului poliţienesc) sunt nu doar ieftine în sine, dar şi incompatibile cu atitudinea unui partener de guvernare ca PNL, al cărui şef, Crin Antonescu, s-a dovedit mereu împăciuitor şi curtenitor la adresa social-democraţilor, chiar şi sub presiune din partea susţinătorilor săi din PNL-PC de a adopta un ton mai critic.

Partea care nu e adevărată este, în schimb, cea cu riscul de rupere a USL: riscul nu e nici creat de atitudinea lui Ponta, cum susţin Roşca sau Orban, nici propagat de presă, cum susţine Ponta, ci pur şi simplu nu există. Paradoxal sau nu, figurile zâmbitoare ale lui Ponta şi Antonescu sunt mult mai adevărate decât strigătele liberalilor tenebroşi. Ambele formaţiuni au nevoie una de alta mai mult ca oricând: nu doar ca să guverneze împreună, ci şi ca să aibă pe cine arunca vina pentru orice greşeală de guvernare (şi nu e vorba deloc de "greşeala" coabitării Victoria-Cotroceni).