Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, a spus că momentan piaţa din România se confruntă în continuare cu un deficit de forţă de muncă, iar recrutările continuă.

„Momentan suntem tot într-un deficit de forţă de muncă, avem creştere de contracte de muncă, continuăm să aducem muncitori non-UE. Am înţeles că ar exista îngrijorări dintr-o zonă a pieţei cum că există riscul să ne trezim în faţa unor concedieri. Dar nu ne aflăm încă în acea zonă, momentan nu vedem aşa ceva. Dimpotrivă, vedem în continuare un un deficit pe piaţa voastră de muncă, deficit care nu e doar în România, e în toată Europa. Nu e o încetinire a recrutării, dacă ar exista oameni piaţa ar putea să absoarbă încă 250.000 de angajaţi, fără extinderi de activitate. Acum problema e că nu-i avem pe aceşti angajaţi”, a spus Cristian Vasilcoiu în cadrul conferinţei ZF HR TRENDS 2024: Viitorul resurselor umane, sub presiunea transformărilor.

Ce a mai spus Cristian Vasilcoiu în cadrul conferinţei

Avem o grămadă de chestiuni care apar pe hârtie dar în realitate nu există. Avem mulţi oameni care sunt angajaţi într-o activitate, dar care nu apar nicăieri în acte şi ştiu şi eu personal o grămadă de tineri care îşi fac firme, sunt acţionari dar nu sunt angajaţi la firme. Lucrează sub tot felul de forme de colaborare. Cum este în domeniul IT, cine mai lucrează pe persoana fizică în IT? Majoritatea au SRL, PFA şi alte forme,dar angajaţi clasici cu carte de muncă în IT probabil nu sunt preponderenţi. Şi sunt tot felul de alte zone unde se practică asta.

În principiu, încercăm acum să ne axăm pe zona de calificare, de recalificare, astfel încât angajaţii să fie pregătiţi pentru această revoluţie tehnologică care se întâmplă şi are loc în jurul nostru. Pentru că dacă acum 20 de ani îţi trebuia un mecanic care să ia ciocanul şi cheia şi să strângă ceva la maşină, astăzi îţi tebuie un mecanic care să ia tableta în mână şi să intre în soft-ul  maşinii. Adică sunt nişte chestiuni clasice care se transformă în timp real şi odată cu noi şi provocarea cea mai mare este aceea de a califica şi recalifica angajaţii astfel încât să facă faţă la noile aptitudini pe care trebuie să le aibă, chit că meseria poate oarecum are aceeaşi denumire, deşi nu mai e nici asta relevant. Ce avem în plan este că vrem să inventăm vouchere de calificare şi de recalificare după modelul francez, vouchere care să fie date angajaţilor şi acestea să poată să meargă la cursuri de calificare şi să se adreseze în primul rând mediului privat. Pentru că ştiu că există o discuţie de foarte mulţi ani, şi anume aceea cu mediul privat, ne întreabă de ce nu daţi şi nouă bani pentru calificare a şi recalificarea oamenilor? E o chestiune pe care vreau să o facem pe fonduri europene şi care este momentan în primii ei paşi. Nu sunt definitivate lucrurile, astfel încât să pot să vă ofer foarte multe amănunte. Pregătim această campanie de vouchere pt calificare şi reclaificare în principiu pe digitalizare, limbă străină, verde. Pentru că în Franţa, au lăsat-o la liber şi la un moment dat făceau yoga şi am zis să nu ajungem în situaţia în care să consum acele vouchere pe yoga.

La salariul minim suntem aproape de a finaliza proiectul de lege care transpune directiva privind salariului minim la nivelul UE. Acea directivă care spune că 5% din salariul mediu sau din median, dar mergem pe mediu, pentru că median după cum discutam mai devreme pe la noi nu îl calculează nimeni anual pentru a oferi predictibilitate mediului de afaceri - că mediul de afaceri reclamă atâţia ani e că nu este predictibilitate în stabilirea salariului minim şi ca acesta este stabilit arbitrar mai mult de către guvern.  Cel mai probabil, până la toamnă cred că va trece şi de Parlament proiectul de lege astfel încât de la 01/01/2025 să ne aflăm şi noi în această situaţie în care să fie prevăzut de lege, să aibă un mecanism clar stabilit şi să nu mai evolueze în funcţie de diverse chestiuni de moment. Ne am întâlnit cu confederaţiile sindicale şi patronale, avem un institute în subordine care a pus la dispoziţie trei variante de formule din care să alegem una îmrepună cu partenerii sociali. Ne-am uitat, am făcut simulări pe ultimii 20 de ani să vedem care dintre formule s-ar apropiat cel mai mult de valuarea nominală care a fost în ultimii 20 de ani. Încă avem discuţii cu confederaţiile sindicale şi patronale. Indicatorii care se iau în principiu în calcul sunt de genul creştere economică, creşterea reală a salariului mediu, inflaţie, adică nu are alţi indicatori, n-ai de unde să inventezi alţii. Evident că confederaţiile sindicale aduc în discuţie coşul minim. Dar le am spus că în opinia mea era o chestiune care mergea în anii 90, nu mai e de actualitate şi ar influenţa