Sistemul claselor britanice este, în cel mai rău caz, unul criminal, scrie The Guardian. Potrivit publicaţiei britanice, bărbaţii care locuiesc în cele mai sărace comunităţi din Marea Britanie au, în medie, o speranţă de viaţă mai scurtă cu 9,4 ani în comparaţie cu cei din cele mai bogate zone; pentru femei, diferenţa este de 7,4 ani. Iar pandemia de coronavirus este pe cale să se ciocnească cu acest motor al inegalităţii.

Cei mai bogaţi se refugiază în luxoasele avioane private pentru a pleca în străinătate, în schimb, tot ce le rămâne de făcut celorlalţi este să se plângă că asigurarea sănătate privată pe care o au deja întâmpină probleme, din moment ce Serviciul Naţional de Sănătate este deja depăşit.

Între timp, armata de muncitori din Marea Britanie nu are de unde să se ascundă, nici măcar nu pot fugi de serviciul care le pune sănătatea în pericol. Şoferii Uber, curierii şi livratorii, cei angajaţi în serviciul de curăţenie: toţi au locuri de muncă cu salarii mici, dar adesea, şi familii pe care trebuie să le hrănească.

Mulţi vor simţi că nu au de ales decât să continue să lucreze, în ciuda pericolului. În timp ce mulţi angajaţi din clasa de mijloc se pot proteja singuri lucrând de acasă, rafturile din supermarketuri nu pot fi încărcate de la distanţă şi acelaşi lucru se aplică şi la muncitorii din fabrici sau cei care fac curăţenie.

Cei cu condiţii de sănătate precară prezintă cel mai mare risc de a contacta coronavirusul şi, din nou, impactul diferă în funcţie de clasa socială. Cercetările anterioare realizate de British Heart Foundation au descoperit că cei din clasa muncitoare din nord-vestul Londrei au o rată a mortalităţii cauzată de bolile de inimă de peste trei ori mai mare decât Kensington şi Chelsea.

CITITI ARTICOLUL INTEGRAL AICI