Peste 5 ani economia va avea nevoie de peste jumătate de milion de persoane în plus pe piaţa forţei de muncă care nu pot fi acoperite din resursele de muncă interne dacă nu se iau măsuri; circa 2 milioane de persoane active nu se regăsesc nici pe piaţa muncii, nici în sistemul educaţional; numărul pensionarilor se apropie rapid de cel al lucrătorilor activi; populaţia ar putea să scadă cu aproape 2 milioane de locuitori până în 2030 – potrivit studiului „Analiza cantitativă şi calitativă a pieţei muncii în România”, realizat de Confederaţia Patronală Concordia, împreună cu KPMG şi Institutul Naţional de Cercetări Economice (INCE) al Academiei Române.

Potrivit aceluiaşi studiu, din 1990 până astăzi am pierdut 3,6 milioane de persoane - 1 milion din cauza sporului natural negativ şi 2,6 milioane conform statisticilor oficiale din ţară, iar până anul viitor, am putea pierde o populaţie orespunzătoare unui oraş de dimensiunea Piteştiului.

Potrivit aceluiaşi studiu, din 1990 până astăzi am pierdut 3,6 milioane de persoane - 1 milion din cauza sporului natural negativ şi 2,6 milioane conform statisticilor oficiale din ţară, iar până anul viitor, am putea pierde numărul populaţiei corespunzătoare unui oraş de dimensiunea Piteştiului.

Din concluziile studiului reiese şi că:

• declinul demografic şi migraţia sunt printre principalele cauze care au condus la adâncirea deficitului forţei de muncă. Pentru întreaga perioadă 1990-2018, în România, declinul demografic natural a depăşit 1.000.000 de locuitori. În condiţiile menţinerii impactului semnificativ al migraţiei nete (oficiale), populaţia totală a ţării noastre va scădea de la 19,6 milioane de persoane în anul 2016, la 19,2 milioane în anul 2020 şi la 18 milioane de persoane în anul 2030;
• dacă actualele tendinţe se vor menţine, populaţia ocupată va scădea de la 8,4 milioane de persoane în anul 2016 la 8,2 milioane de persoane în anul 2020, la 7,3 milioane de persoane în anul 2030. În aceste condiţii, rata de dependenţă a sistemului public de pensii, exprimată ca raport procentual între numărul de pensionari şi numărul persoanelor ocupate, se înscrie pe o traiectorie nefavorabilă, dificil de susţinut, majorându-se de la 61,3% în anul 2016 la 63% în anul 2020, la circa 71% în anul 2030 şi respectiv la aproape 100% în anul 2060;
• soldul migraţiei permanente este estimat la peste 2,6 milioane de persoane în perioada 1991-2018. În plus, se consemnează şi un flux important de emigranţi temporari. Conform datelor INS, numărul de emigranţi temporari din România a crescut de la 172.871 persoane la 2014, la 219.327 în anul 2017. Probabilitatea de transformare a deciziei de emigrare temporară într-o decizie de emigrare definitivă este foarte mare, mai ales în cazul tinerilor;
• lipsa informaţiilor necesare care să permită o evaluare precisă a cererii şi ofertei de pe piaţa muncii atât la nivel cantitativ, cât şi la nivel calitativ conduce la imposibilitatea alocării eficiente a resurselor umane pe piaţa muncii. În România nu se măsoară deficitul forţei de muncă din punct de vedere calitativ şi nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupaţiilor care înregistrează deficit de forţă de muncă, lipsa datelor relevante şi a unui proces standardizat fiind factorii principali;
• din perspectiva cererii, studiul arată că numărul de locuri de muncă vacante s-a dublat în perioada 2013-2018, rata şomajului ajungând la un minim istoric – 4.2% (mai 2018), chiar 3,3% decembrie 2018. Începând cu anul 2012, ca tendinţă generală, în România, numărul de locuri de muncă create depăşeşte numărul locurilor de muncă desfiinţate;
• disparităţile regionale se accentuează. Primele 3 regiuni în ierarhia din punct de vedere al numărului de locuri de muncă vacante (Bucureşti-Ilfov, Vest şi Nord-Vest, cu PIB/locuitor ridicat), înregistrau în trim. II 2018, aproximativ 60% din totalul locurilor de muncă vacante la nivel naţional, comparativ cu 46,5% în anul 2008;
• în perioada 2000-2016, sectorul privat a creat un număr net de circa 50.000 de locuri de muncă, în medie, anual, din care 28.000 reprezintă contribuţia companiilor nou-înfiinţate de dimensiune micro (sub 10 salariaţi);
• tendinţa de creştere a accelerat în ultimii ani. Deficitul de forţă de muncă este estimat la circa 300.000 de persoane pentru acest an, cu perspectivă să crească la 549.000 de persoane în 2023;
• la nivel sectorial, avem o prognoză pentru sectorul IT. Deşi a fost declarat prioritate strategică şi au fost promovate măsuri de susţinere a sectorului, decalajul între oferta estimată a sistemului de învăţământ şi cererea estimată de forţă de muncă din industrie va ajunge la peste 20.000 până în 2021;
• rata şomajului din România este mult inferioară celei din alte state membre UE, însă, în cazul tinerilor sub 25 ani, rata şomajului din România (18,3%) este mult superioară mediei UE;
• un sfert dintre tinerii ocupaţi nu au statut de salariat, iar gradul de adecvare între nivelul de instruire absolvit şi cerinţele actualului loc de muncă arată că numai pentru 44,1% nivelul de instruire corespunde într-o mare măsură cerinţelor. Peste 30% dintre tinerii absolvenţi cu studii superioare au o ocupaţie din grupele majore de ocupaţii 3-9, care necesită studii medii, iar 10,2% din absolvenţii cu studii medii au o ocupaţie din grupa majoră de ocupaţii 9, corespunzătoare muncitorilor necalificaţi;
• informaţiile statistice disponibile au permis consultanţilor identificarea unor segmente importante de populaţie – circa 2 milioane de persoane - care nu se regăsesc nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinse în sistemul de educaţie şi formare profesională. Se conturează, astfel, un potenţial uman nevalorificat, fenomen ce necesită o analiză aprofundată care să permită înţelegerea cauzelor acestei situaţii şi ulterior, conturarea de măsuri care să conducă la inserţia lor pe piaţa muncii;
• prima măsură ce trebuie luată urgent este colectarea, de către autorităţile competente, a datelor necesare realizării unei analize amănunţite a cauzelor crizei de forţă de muncă şi măsurării deficitului, atât cantitativ cât şi calitativ;
• printre soluţiile propuse sunt consolidarea cooperării între mediul educaţional şi piaţa muncii pentru modernizarea învăţământului profesional şi tehnic şi creşterea locurilor disponibile şi atractivităţii studiilor STIM;
• studiul atrage atenţia cu privire la necesitatea aplicării unei strategii şi a unui plan de acţiune pentru stoparea declinului demografic.

„La nivelul federaţiilor patronale membre ale Concordia resimţim profund criza de forţă de muncă din toate sectoarele de activitate ale economiei. Avem nevoie de această radiografie a pieţei muncii astfel încât noi, mediul de afaceri, împreună cu sindicatele şi autorităţile, să identificăm setul de măsuri necesare pentru a diminua deficitul de forţă de muncă”, a declarat Steven van Groningen, preşedinte Concordia. „Dacă nu acţionăm în prezent, în contextul perspectivelor economice tot mai îngrijorătoare, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, dezvoltarea durabilă a economiei va fi profund afectată. O primă problemă pe care va trebui să o rezolvăm, aşa cum reiese din studiu, este să corectăm lipsa informaţiilor necesare care să permită o evaluare mai precisă a cererii şi ofertei de pe piaţa muncii atât la nivel cantitativ, cât şi la nivel calitativ”, a adăugat el.

În România nu se măsoară în mod aplicat şi calitativ deficitul forţei de muncă şi nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupaţiilor care înregistrează deficit de forţă de muncă, lipsa datelor relevante şi a unui proces standardizat fiind factorii principali.

 „Analiza informaţiilor existente a permis consultanţilor care au realizat studiul Concordia să identifice unele caracteristici ale cererii de forţă de muncă ce pot constitui un prim reper pentru conturarea de măsuri specifice pieţei muncii. Este nevoie de un pact între toate părţile implicate – patronate, sindicate şi autorităţi – pentru a identifica şi aplica rapid strategia potrivită de contracarare a crizei”, a declarat Mihai Bogza, directorul executiv al Concordia.

Din aceste motive, Concordia consideră că mediul de afaceri, sindicatele şi autorităţile trebuie să înceapă urgent o consultare transparentă şi aplicată pentru stabilirea setului de măsuri necesar stopării creşterii decalajului dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii. Concordia îşi afirmă întreaga disponibilitate de a colabora cu toţi factorii implicaţi, astfel încât criza de forţă de muncă să nu ajungă să pericliteze dezvoltarea economică a României.

Confederaţia Patronală Concordia (CPC), înfiinţată în 2007, este confederaţie patronală reprezentativă pentru mediul de afaceri, care reuneşte federaţii sectoriale din economia românească şi cuprinde 7 din primele 10 companii după numărul de angajaţi şi cifra de afaceri.