Femeile sunt mult mai predispuse decât bărbaţii la boli autoimune, iar o nouă cercetare ar putea explica în sfârşit de ce, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Stanford, citat de AP. Circa 4 din 5 pacienţi sunt femei, un mister care i-a nedumerit decenii la rând pe cercetători.

Bolile autoimune apar tunci când sistemul imunitar este dereglat şi îşi atacă propriul organism.

Sunt mai predispuse femeile decât bărbaţii la bolile autoimune. Este vorba despre modul în care organismul gestionează cromozomul X suplimentar al femeilor, au explicat cercetătorii de la Universitatea Stanford - o descoperire care ar putea duce la metode mai bune de detectare a unei lungi liste de boli greu de diagnosticat şi de tratat.

„Acest lucru transformă modul în care ne gândim la acest întreg proces de autoimunitate, în special la prejudecata bărbat-femeie”, a declarat imunologul E. John Wherry de la Universitatea din Pennsylvania, care nu a fost implicat în studiu.

Mai mult de 24 de milioane de americani, după unele estimări până la 50 de milioane, suferă de o tulburare autoimună - boli precum lupusul, artrita reumatoidă, scleroza multiplă şi alte zeci de boli. Aproximativ 4 din 5 pacienţi sunt femei, un mister care i-a nedumerit pe oamenii de ştiinţă timp de decenii.

O teorie este că cromozomul X ar putea fi vinovat. La urma urmei, femeile au doi cromozomi X, în timp ce bărbaţii au un X şi un Y.

Noua cercetare, publicată în revista Cell, arată că X suplimentar este implicat, dar într-un mod neaşteptat.

ADN-ul nostru este transportat în interiorul fiecărei celule în 23 de perechi de cromozomi, inclusiv acea pereche finală care determină sexul biologic. Cromozomul X este plin de sute de gene, mult mai multe decât cromozomul Y al bărbaţilor, mult mai mic. Fiecare celulă feminină trebuie să dezactiveze una dintre copiile cromozomului X, pentru a evita să primească o doză dublă toxică de toate aceste gene.

Aşa-numita inactivare a cromozomului X este realizată de un tip special de ARN numit Xist, pronunţat ca „există”. Această porţiune lungă de ARN se aşează în puncte de-a lungul cromozomului X suplimentar al celulei, atrage proteine care se leagă de el în grupuri ciudate şi reduce la tăcere cromozomul.

Dr. Howard Chang, dermatolog la Stanford, explora modul în care Xist îşi face treaba atunci când laboratorul său a identificat aproape 100 dintre aceste proteine lipite. Chang a recunoscut multe dintre ele ca fiind legate de afecţiuni autoimune legate de piele - pacienţii pot avea „autoanticorpi” care atacă în mod eronat aceste proteine normale.

„Asta ne-a pus pe gânduri: Acestea sunt cele cunoscute. Ce se întâmplă cu celelalte proteine din Xist?”. a spus Chang. Poate că această moleculă, găsită doar la femei, „ar putea organiza cumva proteinele în aşa fel încât să activeze sistemul imunitar”.

Dacă ar fi adevărat, Xist în sine nu ar putea provoca boala autoimună, altfel toate femeile ar fi afectate. Oamenii de ştiinţă au crezut mult timp că este nevoie de o combinaţie de susceptibilitate genetică şi un declanşator de mediu, cum ar fi o infecţie sau o leziune, pentru ca sistemul imunitar să o ia razna. De exemplu, virusul Epstein-Barr este legat de scleroza multiplă.

Echipa lui Chang a decis să creeze şoareci de laborator masculi pentru a produce în mod artificial Xist - fără a reduce la tăcere singurul lor cromozom X - şi să vadă ce se întâmplă.

De asemenea, cercetătorii au crescut în mod special şoareci susceptibili la o afecţiune asemănătoare lupusului care poate fi declanşată de un iritant chimic.

Şoarecii care au produs Xist au format aglomerări de proteine caracteristice acestuia şi, atunci când au fost declanşate, au dezvoltat autoimunitate asemănătoare lupusului la niveluri similare cu cele ale femelelor, a concluzionat echipa.

„Credem că acest lucru este foarte important, ca ARN-ul Xist să se scurgă din celulă până acolo unde sistemul imunitar ajunge să îl vadă. Aţi avut totuşi nevoie de acest declanşator de mediu pentru ca totul să se declanşeze”, a explicat Chang, care este angajat de Institutul Medical Howard Hughes, care susţine, de asemenea, Departamentul de Sănătate şi Ştiinţă al The Associated Press.

Dincolo de şoareci, cercetătorii au examinat, de asemenea, probe de sânge de la 100 de pacienţi - şi au descoperit autoanticorpi care vizează proteinele asociate cu Xist, pe care oamenii de ştiinţă nu le legaseră anterior de tulburările autoimune. Un motiv potenţial, sugerează Chang: testele standard pentru autoimunitate au fost realizate folosind celule masculine.

Sunt necesare multe alte cercetări, dar descoperirile „ne-ar putea oferi o cale mai scurtă pentru a diagnostica pacienţi care arată clinic şi imunologic destul de diferit”, a declarat Wherry de la Penn.

„S-ar putea să aveţi autoanticorpi la proteina A, iar un alt pacient ar putea avea autoanticorpi la proteinele C şi D”, dar ştiind că toate fac parte din complexul Xist mai mare le permite medicilor să vâneze mai bine tiparele bolii, a adăugat el. „Acum avem cel puţin o mare parte din puzzle-ul contextului biologic”.

Chang de la Stanford se întreabă dacă ar putea fi posibil ca într-o zi să se întrerupă procesul.

„Cum se trece de la ARN la celule anormale, acesta va fi un pas următor al investigaţiei”.