Rep: Cat de realist vi se pare momentul 2007 ca data de aderare a Romaniei? 

Danuta Hübner: Pana in acest moment, discutiile despre aderare se poarta cu referire la Romania si Bulgaria, ca un proces comun. Bulgaria a inchis toate capitolele de negociere, iar Romania mai are cateva capitole de inchis. Date fiind aceste diferente, in realitate, procesul a inceput sa fie usor diferentiat.  UE este pregatita sa invite Romania si Bulgaria sa adere, si nu sunt probleme financiare sau de alt fel. Exista o atitudine pozitiva vizavi de aceste tari. Dupa cum vedeti, nici nu se mai discuta foarte mult despre Romania si Bulgaria, pentru ca se presupune ca procesul va fi finalizat. Nu s-a luat inca nici o decizie vizavi de posibilitatea separarii procesului de aderare al celor doua tari. Este inca posibil, in functie de evolutia Romaniei, dar nu s-a luat inca o decizie. 

In ce fel credeti ca vor influenta alegerile din toamna procesul de aderare?

Stiu ca in Romania urmeaza alegeri si cred ca este un moment important. In general, astfel de evenimente influenteaza negativ viteza de lucru. Ramane de vazut cat de rapid se va putea finaliza intreg procesul in aceste conditii. Un alt element important care trebuie luat in calcul sunt schimbarile care vor aparea in intregul aparat administrativ care se ocupa de negocierile de aderare. Imi amintesc ca, in cazul Poloniei, de cate ori exista o schimbare, existau si astfel de perioade de incetinire a procesului. Depinde in mare masura de Romania daca in 2007 vom avea doi membri noi sau doar unul, sau daca intreg procesul va fi amanat.

Care sunt principalele dificultati cu care s-au confruntat noile state membre, si care ar putea intampinate si de Romania dupa 2007? 

Cred ca din punctul de vedere al adoptarii legilor europene, Romania nu are o problema. Dar exista si alti factori, la fel de importanti si chiar mai greu de administrat. Depinde doar de Guvernul Romaniei ca acest proces sa fie realizat. Sper ca, si daca vor exista schimbari, noua echipa va putea sa continue procesul. In orice caz, la schimbarea unei echipe, procesul este in general incetinit. Principalele dificultati se refera la faptul ca membrii guvernelor se concentreaza intotdeauna pe ajustarea legilor, pe introducerea aquis-ului in legislatia interna, dar adevarata provocare este implementarea si punerea in aplicare a acestora. Este relativ usor sa se adopte anumite legi, dar normele de aplicare, legile suplimentare care pun in aplicare aceste legi sunt in general realizate mai greu. O alta mare provocare este pregatirea sectorului judiciar de a lucra cu legea europeana si cunoasterea acestor legi. 

Se vorbeste mult despre problema coruptiei...

Intr-adevar, nu trebuie sa uitam nici problema coruptiei. Este un subiect dificil, pentru ca noile state membre care au un istoric al unei mici coruptii - coruptia la nivelul omului de rand pentru a avea acces la anumite servicii sau bune. Este, de fapt, altceva decat coruptia in sensul cunoscut, este vorba de acele pachete de ciocolata, flori sau altele asemenea cu care merg pentru a obtine un serviciu. In culturile vestice nu se intalneste asa ceva. Dar, oricat de inofensiva ar parea, este privita tot ca parte a coruptiei. Si este dificil de eradicat.  

Pregatirea structurilor administrative pentru a folosi fondurile europene in mod eficient este, din nou, o provocare. Este nevoie de multi ani pentru a creste calitatea administratiei publice, cu atat mai mult cu cat in aceasta parte a lumii a fost mostenita o administratie slaba, din cauze istorice. Este foarte dificil sa se foloseasca eficient toate oportunitatile care vor aparea dupa aderare, daca nu exista o administratie care sa functioneze bine.  Nu vorbim numai de administratiile din ministere, de exemplu, ci si de cea de la nivel regional sau local. Pentru ca multe proiecte sunt pregatite la aceste niveluri si acolo se administreaza fondurile aferente. Este vorba de lucruri marunte care, insa, sunt esentiale. 

Cand credeti ca ar trebui sa incepem sa ne gandim la adoptarea euro?

Introducerea euro este o decizie extrem de dificila chiar si pentru statele membre. Ce as sugera, din acest punct de vedere, Romaniei si Bulgariei ar fi sa ia foarte in serios criteriile de la Maastricht, in privinta stabilitatii macroeconomice. Ar trebui, mai intai, sa se obtina o respectare de durata, nu doar pentru un an-doi, a acestor criterii. Dar adoptarea euro este intotdeauna o decizie a statelor membre, in functie de capacitatea lor de a renunta la doua instrumente care ajuta la cresterea competitivitatii. Ceea ce se pierde o data cu intrarea in zona euro, in primul rand, este posibilitatea de folosire a politicii ratei de schimb pentru a creste competitivitatea exporturilor. Si aceasta este intotdeauna o problema. Pentru Polonia, de exemplu, si de asemenea Bulgaria si Romania acest instrument poate fi foarte folositor. Al doilea instrument care se pierde este politica ratei dobanzii.