Pe de o parte, conform analiştilor de la Raiffeisen, o întârziere a formării noului guvern, în perspectiva negocierilor dure cu FMI pe marginea bugetului pentru 2013, ar influenţa negativ atât leul, cât şi dobânzile la datoria României. Pe de altă parte, în opinia aceloraşi, România are de rambursat la anul cca 4 mld. euro către FMI, astfel încât BNR s-ar putea arăta mai puţin dispusă să folosească rezerva valutară spre a susţine leul. Nu trebuie uitat însă că BNR are însă la dispoziţie pârghia managementului lichidităţii, astfel încât "ar putea să apere activ leul dacă rata de schimb creşte aproape de maximele record (în jur de 4,65 le/euro)", apreciază analiştii XTB România.

Cursul leului va fi influenţat şi de percepţia asupra voinţei României de a merge înainte cu reformele, ţinând cont că abandonarea obiectivului de aderare la zona euro ar fi interpretată automat drept o undă verde dată abolirii limitelor de deficit bugetar, datorie publică şi inflaţie. Aceasta nu se întâmplă însă: dacă obiectivul aderării la euro în 2015 a dispărut, discuţia ar urma să se reia după alegeri pentru a se ajunge la un "calendar realist", susţine Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR, care a afirmat în această săptămână, la o conferinţă pe teme financiare, că banca centrală are deja astfel de discuţii cu băncile comerciale.

Până atunci, nu doar BNR, ci şi marile bănci continuă să promoveze creditarea în lei, după exemplul BCR, care a anunţat că va oferi împrumuturi ipotecare numai în lei, în condiţiile în care o pondere a împrumuturilor în valută de peste 60% din PIB rămâne o sursă de risc pentru România. Pe bună dreptate însă, economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, a atras atenţia, în cadrul aceleiaşi conferinţe, că prima condiţie a dezeuroizării este existenţa unei economisiri semnificative în lei, care nu se poate dezvolta decât dacă dobânzile sunt real pozitive, adică acoperă rata inflaţiei.