APADOR-CH arată, în solicitarea către Avocatul Poporului, de atacare a Taxei Oxigen în contencios administrativ, că e nelegală şi discriminează între cetăţeni şi instituţii. După ce a făcut această solicitare, reprezentanţii APADOR-CH spun că mulţi cetăţeni fie i-au acuzat că ţin cu poluatorii, fie le-au mulţumit.

„Unii dintre comentatori ne-au atras atenţia că există o lege – Legea mediului nr 137/1995 – care i-ar permite de fapt primăriei să ia astfel de decizii de limitare a circulaţiei unor autovehicule în anumite zone ale oraşelor. Întrucât demersul APADOR-CH are strict un caracter juridic ce vizează legalitatea actului emis de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în legătură cu aşa numita Taxă oxigen, am transmis din nou Avocatului Poporului o completare la precedenta solicitare, pentru a lămuri de ce nici măcar Legea mediului nu îi permite primăriei să ia decizii de felul celor cuprinse în Taxa oxigen”, spun cei de la APADOR-CH.

Concret, Legea 137/1995 privind protecţia mediului conţine o delegare de competenţă dată de Parlament autorităţilor locale cu privire la restrângerea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor, în sensul că „pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii: f) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanentă, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanţa spaţiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului”.

APADOR-CH arată că prevederea legislativă ridică două aspecte ce au fost semnalate Avocatului Poporului şi anume:

„1. Este neconstituţională delegarea către autorităţile locale a unor prerogative despre care articolul 53 din Constituţie prevede expres că aparţin doar Parlamentului – în cazul acesta este vorba de restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, printre care se află şi dreptul de proprietate, ce nu poate fi făcută decât de către Parlament, în mod direct. În loc de asta, Parlamentul ar putea reglementa unitar, la nivel naţional, dreptul/interdicţia de a achiziţiona anumite categorii de autovehicule în funcţie de încadrarea într-o anumită normă de poluare de tip Euro 1,2 etc. Aceste reglementări ar trebui să fie aceleaşi (egale) şi pentru persoanele fizice (simplii cetăţeni), şi pentru autorităţi. Tot legea ar trebui să prevadă ce se întâmpla cu autovehiculele cumpărate legal, în perioada în care nu a existat o interdicţie de achiziţionare legată de Euro 1, 2 etc, ţinând cont şi de exigenţele constituţionale care nu permit ca dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite legal să fie lipsit de conţinut.

2. Chiar şi aşa, neconstituţională, prevederea din Legea mediului face referire doar la „anumite zone” ale localităţilor şi nu la localităţile întregi, deci autorităţile nu pot interzice complet accesul anumitor autovehicule pe teritoriul localităţii, aşa cum s-a întâmplat în Hotărârea CGMB nr. 539/2019, ce instituie Taxa oxigen, care interzice complet accesul în Bucureşti al autovehiculelor sub Euro 3 din 2022 şi a celor sub Euro 4 din 2024. Situaţia va fi alta în cazul în care va exista o interdicţie legală de achiziţionare a unor categorii de autovehicule, în raport de încadrarea în normele Euro 1,2 etc. Din acel moment, orice cumpărător al unui autovehicul pentru care există interdicţia legală de achiziţionare va fi un cumpărător de rea-credinţă, iar bunul respectiv va fi unul dobândit în mod ilegal, astfel că nu se va putea invoca protecţia constituţională conferită dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod legal. Dar, în cazul autovehiculelor achiziţionate până în prezent, în condiţiile în care nu există vreo interdicţie legală de achiziţionare legată de normele Euro 1,2 etc., cumpărătorii sunt de bună-credinţă, bunurile (autovehiculele) sunt dobândite în mod legal, astfel că şi dreptul de proprietate asupra acestor bunuri trebuie protejat conform exigenţelor constituţionale şi, mai ales, nu trebuie lipsit de conţinut”.

Pentru aceste motive APADOR-CH a transmis o nouă solicitate Avocatului Poporului şi cere să ridice şi excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 lit. f din Legea 137/1995, întrucât prevede o delegare către autorităţile locale a prerogativelor exclusive ale Parlamentului de a restrânge drepturi şi liberăţi fundamentale, delegare care contravine art. 53 din Constituţie.