A avea gaze in casa a fost intai o mandrie, pe urma o moda si acum o necesitate. Inceputul lunii aprilie ii va imparti pe romani, iarasi, in alte doua categorii: cei ce platesc mai mult si cei ce platesc mai putin, la acelasi consum de gaze. Companiile, la fel. A devenit in schimb mai intelept, din punct de vedere economic, sa apelezi la distributiile mici de gaze, care tin piata vioaie: au scazut preturile!

Pretul gazelor naturale va creste de la 1 aprilie cu 25% si nu va mai fi unic pe tara. Efectele colaterale ale schimbarii proprietarului la cele doua Distrigazuri ar putea fi reducerea personalului celor doua societati cu circa 10.000 de oameni. Pentru mai bine de jumatate dintre romani, privatizarea societatilor de distributie a gazelor naturale nu inseamna, deocamdata, nimic. Este vorba despre cele 48% din locuintele tarii care inca se mai incalzesc cu sobe cu lemne sau carbuni. Nu pentru ca pretul gazului ar fi prea mare, ci pentru simplul motiv ca in multe orase de provincie si sate retelele de alimentare cu gaze naturale nu au ajuns. Ceea ce nu stiu, deocamdata, romanii pana la care Distrigaz nu a reusit sa ajunga este ca privatizarea distributiilor de gaz i-ar putea scuti de povara cumpararii lemnelor.  

Privatizarea distributiilor de gaze naturale schimba aproape in totalitate aceasta piata. Incepand de la modalitatea de calculare a tarifelor la gazele naturale si terminand cu modul de lucru cu clientii bun sau rau-platnici. 

Dar, poate, modificarea cea mai importanta este spargerea unui monopol al statului si intrarea investitorilor straini pe piata romaneasca a gazelor naturale. Pana acum, societatile de distributie a gazului Distrigaz Nord si Sud, care acopera 97% din piata, apartineau statului. Prin semnarea contractelor de privatizare, in toamna anului trecut, Distrigaz Nord (care livreaza gaz in zona de nord a tarii) a intrat in proprietatea companiei germane E.ON Ruhrgas, pentru suma de 304 milioane de euro. Distrigaz Sud (care livreaza gaz in jumatatea de sud a tarii) a ajuns in proprietatea companiei franceze Gaz de France, pentru suma de 311 milioane de euro. Ambele societati detin suprematia la distributia de gaz in tarile de origine. In fapt, statul a primit numai 253 de milioane de euro pe cele doua distributii, restul urmand sa fie investiti in Distrigaz Nord (179 de milioane de euro) si in Distrigaz Sud (183 de milioane de euro). 

Este mult, este putin? Spre comparatie, Ungaria a luat, acum 10 ani, 460 de milioane de dolari pe o distributie de gaz comparabila cu cea a Romaniei din punctul de vedere al numarului de consumatori (circa 1,9 milioane). Dar dincolo de banii primiti de stat, privatizarea a adus un element esential pe piata romaneasca a gazelor naturale: competitia si formarea preturilor pe baze comerciale. Unul dintre punctele cele mai disputate cu cei doi investitori straini a fost, spun surse apropiate procesului de privatizare, tocmai modalitatea de calcul a tarifelor la gaz. 

Iar rezultatele vor fi vizibile incepand de saptamana viitoare. Atunci va intra in vigoare noul sistem de tarifare a gazelor naturale. Ce s-a schimbat fata de vechiul sistem? Daca pana acum existau doua categorii de consumatori: casnici si industriali, acum  s-a trecut la sase categorii, stabilite in functie de cantitatea de gaze naturale consumata (pana in 2.400 de metri cubi/an, intre 2.400 si 12.400 mc/an, intre 12.400 si 124.000 mc/an, intre 124.000 si 1,24 milioane mc/an, intre 1,24 milioane si 12,4 milioane mc/an si peste 12,4 milioane mc/an). In plus, de la 1 aprilie, fiecare consumator va plati si un abonament lunar. Asa se face ca taxa fixa se situeaza intre intre 3.700 de lei si aproape un milion de lei. 

Pe langa impartirea in grupe de consumatori, noua metodologie de calcul da voie firmelor de distributie sa isi recupereze, prin cresteri de tarife, o serie de cheltuieli. Asa se face ca, de saptamana viitoare, nu va mai exista un pret unic pe tara pentru metrul cub de gaz. Consumatorii de gaz din sudul tarii, arondati la Distrigaz Sud, vor plati cu peste 1.000 de lei/metru cub mai mult decat cei din nord, arondati la Distrigaz Nord. Diferente similare de pret vor fi si in cazul abonamentelor lunare. 

De ce au fost stabilite tarife diferite la gazele naturale pentru cele doua distributii? Tarifele sunt stabilite in functie de lungimea retelelor, de cantitatile de gaz livrate, de numarul de consumatori si de investitiile realizate. "Un kilometru de conducta din Bucuresti se intretine cu costuri mult mai mari decat un kilometru de conducta de la sat sau dintr-un oras mai mic", explica Stefan Cosmeanu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN).

Dar poate elementul care are cea mai mare influenta este nivelul investitiilor. Statul roman a acceptat ca firmele straine care au preluat distributia gazului sa recupereze anual, 11,6% din investitia realizata. E.ON Ruhrgas va investi, in urmatorii trei ani, 50 de milioane de euro in Distrigaz Nord, iar Gaz de France, 70 de milioane de euro, la Distrigaz Sud. De aici si diferentele de pret pentru metrul cub de gaz, explica surse apropiate procesului de privatizare. Efectele privatizarii si introducerii unei noi formule de calcul se vad pe intreaga piata a distributiei de gaz. Pentru prima data, firmele mici de distributie, cele care acopera sub 1% din consumul total al Romaniei, isi pot forma, liber, preturile de vanzare. Daca pana acum, ele nu puteau "jongla" in nici un fel cu preturile, acum anunta tarife mai mici decat cele practicate de Distrigaz Nord si Sud. 

Un prim exemplu este cel al firmei Gaz-Est Vaslui, care furnizeaza gazele naturale pentru Vaslui si Husi. Societatea a anuntat ca pretul pentru un metru cub va fi, de la 1 aprilie, de 4.741 de lei, fata de 4.808 lei, la Distrigaz Nord si 5.117 lei, la Distrigaz Sud. Cum a fost posibila reducerea preturilor? Parametrii economici realizati in 2004 si planul de investitii pentru 2005 au fost "responsabili" pentru noile tarife, spune Adrian Tighici, directorul SC Gaz-Est SA Vaslui.

Pana aici, lucrurile au un aer de normalitate: preturile sunt stabilite in functie de costurile specifice fiecarei societati in parte, conductele invechite care au nevoie de investitii sau extinderea retelei stabilesc tarifele la gaz. Diferite de la o societate de distributie, la alta.  Cat de corecta este aceasta situatie fata de consumator? Un raspuns clar nu a venit din partea autoritatilor. Abia din 2007, cand se va liberaliza piata, consumatorii vor putea incheia un contract de furnizare a gazelor naturale cu ce firma aleg, indiferent de orasul in care locuiesc. "Un locuitor din Targu-Mures va putea face contract de furnizare cu o firma din sud", explica Marcela Olteanu, director ANRGN. Pe langa acesta, va trebui sa incheie si un contract de distributie, cu firma locala. 

Pentru momentul 2007 se pregatesc, de fapt, firmele de furnizare si distributie care exista pe piata romaneasca. In fapt, cei doi ani pana atunci sunt de "exercitiu", spun surse din sectorul energetic. Micii furnizori de gaz, precum Distrigaz Vest, Gaz Est Vaslui, Congaz, Gazvest, Nord Gaz etc., folosesc aceasta perioada pentru a vedea in ce masura pot concura cu preturile Distrigaz Nord si Sud. Si pentru a stabili daca vor fi capabili sa "fure" o parte din clientii celor doua companii avand ca argument pretul de vanzare a gazelor. Dincolo de aparitia concurentei pe piata gazelor naturale, privatizarea va avea efecte pe termen mediu si lung. De data aceasta, ele vizeaza in primul rand activitatea Distrigaz Nord si Sud. 

O prima masura a fost crearea unor sucursale care sa se ocupe exclusiv de servicii de reparatii si intretinere. "Noi am pregatit un pic terenul cum au facut cei de la Petrom", spunea Liviu Duinea, fostul director general al Distrigaz Sud. Aceasta sucursala de servicii a luat 1.200 din cei 10.800 de angajati ai societatii, mai explica Duinea.  Aceeasi miscare s-a produs si la Distrigaz Nord, unde numarul salariatilor este de circa 9.000. Din 2007, activitatea de furnizare a gazului va fi separata de cea de distributie. Daca vor fi create societati separate, iar investitorii straini se vor concentra numai pe furnizare, atunci numarul angajatilor se va putea reduce cu pana la 50%, spun surse din sectorul energetic.  

"Este complicat sa prevedem cu cat se va reduce personalul, fara un plan de afaceri clar transmis de investitori", spune Eugen Luha, presedintele Federatiei Sindicatelor Gaz-Romania. 

Liderul sindical are, totusi, un as in maneca. Prin contractul colectiv de munca, a avut grija sa stabileasca plati compensatorii de 20 de salarii pentru cei care vor fi disponibilizati. Iar un salariu mediu in distributia de gaz este de circa 10 milioane de lei pe luna. "Pai in Ungaria au fost trei reduceri de personal dupa privatizare", explica Luha motivele de precautie luate de sindicat. Reprezentantii E.ON si Gaz de France nu au dorit sa comenteze pentru acest articol.

Reducerea de personal nu este unica modalitate de restructurare a Distrigaz Nord si Sud. Investitiile se vor concretiza in cresterea retelelor de distributie si modernizarea activitatii. In plus, ramane de vazut cum vor aborda noii patroni problema rau-platnicilor, care au acumulat, de-a lungul vremii, datorii de ordinul milioanelor de euro la cele doua societati.

Deocamdata, statul a avut o tentativa de eliminare a datoriilor. Aceasta a semanat, mai degraba, cu o cosmetizare contabila. Practic, guvernul a virat in contul Distrigaz Sud, spre exemplu, 3.000 de miliarde de lei, creantele neincasate, spunea Duinea. Mai mult, a sters datorii de 4.000 de miliarde de lei datorate de societate. In total, statul a scos din buzunar 200 de milioane de euro pentru imbunatatirea bilantului contabil al companiei.

Banii ar urma, cel putin teoretic, sa fie recuperati, prin modificarea pretului final de vanzare a distributiilor de gaz. "Un sistem de ajustare a pretului este reflectat in contractele de privatizare", este explicatia oficiala a biroului de presa al Ministerului Economiei si Comertului. Factorul care va influenta pretul final este "indatorarea neta care urmeaza sa fie calculata la data transferului dreptului de proprietate".

Cand se va produce insa transferul de proprietate?

Contractul de privatizare a fost semnat in octombrie 2004, dupa un proces inceput la finele lui 2003. Investitorii straini se asteapta ca, la finele lunii viitoare sa-si intre efectiv in drepturi. Orice informatii legate de planurilor noilor proprietari vor putea fi oferite "cand se va incheia procesul de privatizare, adica peste circa doua luni", spunea, la inceputul lui martie, Sabine Wacquez, purtatorul de cuvant al Gaz de France. Ce mai trebuie rezolvat pana atunci? 

Contractele de privatizare contin clauze pre-finalizare, spun surse apropiate procesului de privatizare. Aceste clauze se refera la concesionarea serviciului de distributie a gazelor pe o perioada de 49 de ani. In plus, investitorii straini au cerut licente de furnizare a gazelor pentru 30 de ani si pentru distributia gazelor, timp de 15 ani. 

In luna mai, statul va trebui sa traga linie si sa vada ce a castigat pentru ca a dat din mana un monopol. Pe hartie, apar doar cifrele: 311 milioane de euro pentru Distrigaz Sud si 304 milioane de euro pentru Distrigaz Nord. Dincolo de cifre, se mai vede un alt efect. Un inceput de piata concurentiala, unde, peste doi ani, firmele se vor putea razboi pentru atragerea clientilor. Si, nu in ultimul rand, autoritatile scapa de problema colosilor industriali care refuza sa-si achite facturile la gaz.

  Care va fi pretul spargerii monopolului? Cu cat vor creste tarifele la gaz in anii urmatori? Cati oameni vor mai lucra la cele doua societati de distributie a gazelor naturale? Sunt numai cateva intrebari la care, deocamdata, nu avem un raspuns. Singura certitudine este, deocamdata, schimbarea proprietarului si, o data cu ea, a modului de lucru de la Distrigaz Nord si Sud.