La începutul anului 2020, unul dintre cele mai proeminente subiecte dezbătute în mediul online s-a născut dintr-un fake news care anunţa că noul premier al Finlandei – Sanna Marin, 34 ani – vrea să scurteze săptămâna de lucru la doar 4 zile. Ştirea s-a dovedit a fi falsă în contextul în care Sanna Marin nu a deschis acest subiect din poziţia de premier, ci a participat la o dezbatere pe această temă în august 2019, când era ministrul transporturilor.

Cu toate acestea, după clarificare, Marin, cel mai tânăr premier din lume şi lider al unei coaliţii de centru-stânga formate din cinci partide, a profitat de oportunitatea de moment şi a anunţat că va deschide o dezbatere publică în Finlanda pe acest subiect, pentru a vedea în ce direcţie se modelează tendinţele din piaţa muncii în acest sens.

Ea nu este primul politician din regiune care vehiculează ideea unui program de lucru mai scurt, încât suedezii au testat deja varianta unui program de şase ore pe zi în urmă cu câţiva ani. În acest context, ne-am întrebat cât de fezabil ar fi ca România – o ţară cu peste 5 milioane de salariaţi la o populaţie de aproape 20 milioane de locuitori, similar cu numărul de salariaţi din Bulgaria, unde populaţia este însă la jumătate faţă de România – să treacă la o săptămână de lucru de 4 zile sau poate la o zi de lucru de 6 ore.

 „Pe lângă argumente precum îmbunătăţirea productivităţii şi creşterea calităţii vieţii angajaţilor, pentru România introducerea unui program de lucru de 4 zile poate fi una dintre soluţiile care ne-ar ajuta să ieşim din criza forţei de muncă”, răspunde Dan Puică, CEO al companiei BestJobs. Iar îngrijorările legate de criza forţei de muncă sunt valide în continuare, în contextul în care deficitul de forţă de muncă era de 308.000 de persoane pe piaţa locală la începutul anului 2019, potrivit unui studiu realizat de firma de audit şi consultanţă KPMG, comandat de Confederaţia Patronală Concordia. „Însă, pentru ca un asemenea demers să fie fezabil, trebuie parcurs un drum destul de lung: eficientizarea proceselor de lucru, tehnologizarea şi organizarea muncii, schimbări culturale – orientarea pe obiective şi rezultate”, atrage atenţia Puică. Pentru o ţară de dimensiunea României, prima problemă care se ridică atunci când se discută despre reducerea săptămânii de lucru este cea a productivităţii, urmată de problematica produselor sau a serviciilor cu valoare redusă.

„Cred că mai devreme sau mai târziu se va ajunge acolo, dar trebuie să existe un anumit cadru. La noi sunt câteva probleme despre care trebuie să discutăm, şi anume cea legată de productivitate şi cea legată de faptul că produsele sau serviciile au o valoare relativ scăzută. Se poate întâmpla, dar într-un mediu controlat”, explică Florin Godean, country manager al Adecco România şi Ungaria, liderul pieţei locale de recrutare. Godean susţine perspectiva potrivit căreia modificarea programului de lucru ar putea rezolva măcar parţial criza forţei de muncă din România.

Subiectul săptămânii de lucru de 4 zile în Finlanda – adus la nivel de dezbatere de noul premier milenial al ţării – a stârnit diverse discuţii în comunităţile online din întreaga lume. Business MAGAZIN a contactat experţi din piaţa muncii pentru a afla răspunsul la întrebarea pe care o pun toţi angajaţii şi angajAtorii: Ar putea românii să lucreze doar 4 zile? 

 „Dacă ne uităm la şomaj, putem vedea că nu mai găseşti foarte uşor candidaţi. Şomajul scade în continuare în anii următori. Când te apropii la nivel european de un nivel al şomajului de circa 2% sau mai rău, trebuie să schimbi ceva în structura pieţei muncii. Reducerea numărului de zile lucrate va permite până la urmă companiilor să îşi acopere nevoia de personal”, spune Florin Godean.

Dincolo de reducerea numărului de zile lucrate într-o săptămână, modificarea săptămânii de muncă ar putea fi realizată şi prin scurtarea programului zilnic – o soluţie ce ar putea fi mai uşor de implementat, întrucât succesul ei se bazează pe motivarea angajatului să muncească mai eficient.

 „Reducerea numărului de ore dintr-o zi ar fi mai uşor de implementat decât programul de lucru de 4 zile. Practic, pentru angajat, ar fi vorba de creşterea productivităţii: să reuşeşti să termini ce ai de făcut, dar într-un timp mai scurt. Iar dacă ne uităm la statisticile macroeconomice, în România este loc de îmbunătăţire a productivităţii. Pentru angajatori, efortul suplimentar nu ar fi atât de mare, dar ar creşte gradul de motivare şi retenţie al angajaţilor”, crede Dan Puică de la BestJobs.

 În acelaşi timp, şeful Adecco România şi Ungaria consideră că singura abordare realistă în privinţa modificării programului de lucru în România anului 2020 poate fi doar cea sectorială. „Dacă ne gândim la ce se întâmplă astăzi, nu cred că vorbeşte cineva serios când spune că poate reduce programul, pentru că cererea este foarte mare, există contracte şi angajamente pe care companiile trebuie să le ducă la bun sfârşit. Pe de altă parte, trebuie să discutăm despre valoarea produselor. Spre exemplu, una este dacă vorbim de industria de cabluri auto, care au valoare relativ scăzută, şi altfel este când vorbim despre produse hi-tech, unde valoarea este foarte ridicată şi unde nu fac diferenţa 2 ore de lucru în plus sau în minus”, crede Florin Godean de la Adecco.

Nu este o surpriză că subiectul a pornit din Finlanda, pentru că este una dintre naţiunile care s-au aflat mereu în fruntea inovaţiei în ceea ce priveşte flexibilitatea programului de lucru, începând chiar cu o lege din 1996 care le permitea angajaţilor să îşi ajusteze programul de muncă cu trei ore mai târziu sau mai devreme decât le cere angajatorul. De asemenea, nu ar trebui să fie o surpriză că dezbaterea este întreţinută de un premier din generaţia Millennials – Dan Puică observă că noile generaţii pun mai mult accent pe flexibilitate şi pe timpul liber.

„În condiţiile în care tinerele generaţii care intră pe piaţa muncii pun tot mai mult accent pe flexibilitatea programului şi pe echilibrul dintre job şi viaţa personală, un program de lucru care le oferă mai mult timp liber poate face diferenţa şi poate creşte numărul celor dispuşi să se angajeze”, notează reprezentantul BestJobs. El oferă ca exemplu exact ţările scandinave, unde anumite companii au implementat deja o săptămână de lucru mai scurtă, fără a aştepta intervenţia statului. „Organizarea muncii pe baza echipelor autonome este larg răspândită şi este o componentă importantă în contextul unui program de lucru de acest tip. Din păcate, România nu stă foarte bine la acest capitol. Se munceşte mult, pe bani puţini şi, de cele mai multe ori, fără vreun obiectiv legat de eficienţă. Observăm, însă, că tot mai multe companii adoptă diferite măsuri legate de programul de lucru al angajaţilor. Cele mai populare sunt programul flexibil şi work from home”, adaugă şeful BestJobs. În acelaşi timp, el spune că „flexibilitatea nu face doar angajaţii mai fericiţi şi mai sănătoşi, ci face şi forţa de muncă mai productivă: 85% dintre firme confirmă faptul că productivitatea lor a crescut datorită unei flexibilităţi mai mari”.

Florin Godean este de părere şi el că o astfel de modificare ar veni pe filiera companiilor, cu modele importate din afară, urmând ca mai apoi să fie reglementate de statul român. „Nu cred că va interveni ceva reglementat de către statul român. Va apărea probabil ca practică la un moment dat. Poate vorbim de o durată de peste 10 ani până să se întâmple asta. Statul ar putea observa şi să reglementeze până la urmă. Probabil va începe în statele mai micuţe şi mai dezvoltate, unde astfel de experimente se pot testa uşor, fără un impact foarte mare, după care ar putea fi importat de către companii, sau chiar de către industrii întregi”, explică Godean.

 În ceea ce priveşte tendinţele anului 2020 pe piaţa muncii din România, reprezentanţii BestJobs consideră că presiunile pe angajatorii privaţi se reduc – deşi există în continuare un decalaj între salariile de la stat şi cele de la privat – în contextul în care România îşi poate încetini ritmul de creştere economică la sub 3,5%, iar salariile nu vor mai înregistra creşteri de două cifre.

 Mai mult, exportul de personal străin ar putea continua, în timp ce se conturează o tendinţă globală care arată că vechimea în muncă va conta din ce în ce mai puţin.

„În condiţiile în care continuă tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi valul de emigraţie, toate aceste tendinţe şi lipsa unei strategii publice în ceea ce priveşte criza forţei de muncă vor duce la o intensificare a importului de personal străin pe piaţa locală. În plus, tendinţa globală arată că remuneraţia şi oportunităţile disponibile de promovare sau de schimbare a angajatorului nu mai sunt dictate de vechimea în muncă, ci de competenţele candidatului. Vechimea în muncă va conta din ce în ce mai puţin în decizia de angajare a candidaţilor. Candidatul va fi relevant pe piaţa muncii câtă vreme dovedeşte că deţine competenţe-cheie valorizate pe piaţă, care îl fac angajabil. Mai mult, angajatul îşi va schimba angajatorul îndată ce a dobândit competenţele care au motivat decizia de a lucra în companie”, spune Puică.

Pe plan internaţional, şi alte ţări sau chiar companii discută sau implementează parţial un program de lucru redus. Spre exemplu, Partidul Laburist din Marea Britanie a anunţat în luna septembrie că dacă va câştiga alegerile va reduce programul de lucru la 32 de ore pe săptămână în următorii zece ani. Totuşi, ei nu au câştigat alegerile. În acelaşi timp, în Franţa, programul standard de lucru este de 35 de ore pe săptămână, redus de la 39 de ore în anul 2000.

Chiar şi mai multe companii testează acest model în drumul lor spre profitabilitate. Spre exemplu, Perpetual Guardian, o mică firmă din Noua Zeelandă care îi ajută pe clienţi să îşi gestioneze finanţele, a testat un program de lucru de patru zile pe săptămână înainte de a adopta permanent această modificare în noiembrie 2018. Andrew Barnes, CEO-ul companiei, susţine acum că toate companiile ar trebui să lucreze în acest ritm, potrivit Quartz.