♦ Zicala „bate fierul cât e cald” se potriveşte de minune în aceste zile: funcţionarii statului din chiar instituţiile fundamentale – guvern, Parlament - , care nu sunt dintre cel mai prost plătiţi angajaţi din România vor în plus măcar dublu din oferta guvernului de 10% pentru cei din instituţii cu salarii mici. Răspunsul premierului: atât avem! Nu vă convine? Ura şi la gară!

Premierul Marcel Ciolacu nu este recunoscut public pentru umorul lui, dar, ieri, vorbind în şedinţa de guvern despre pretenţiile sindicatelor şi ale angajaţilor din administraţie, inclusiv ale celor care lucrează în Palatul Victoria, nu şi-a disimulat sarcasmul: au o mie şi ceva de euro salariu lunar şi cică muncesc prea mult pentru banii aştia!

Guvernul a oferit o majorare salarială de zece la sută şi rămâne de văzut, în zilele ce vin, exact pentru cine vor fi aceste majorări, pentru că profesorii au primit anul trecut majorări substanţiale (nu chiar cum au cerut) în urma grevelor şi a blocării anului şcolar şi e puţin probabil să primească ceva în plus. Dar este an electoral şi sindicatele s-au prins că, dacă nu obţin acum ceva, nu vor mai obţine nimic după 2024 când ciclul electoral se va fi încheiat. Iar premierul Ciolacu, despre care nu ştim dacă va mai fi premier după legislativele din iarnă, a spus ieri cu subiect şi predicat: atâţia bani avem. Mai mult de 10% nu putem da. Iar celora care nu le convine salariul de 1.000 de euro pot pleca. Din sumele economisite majorăm salariile celor merituoşi.

Problema în sisemul public de salarizare este una a întregii eco­no­mii. Institutul Naţional de Statistică anunţă lunar că salariul mediu pe economie a depăţit 1.000 de euro. În Bucureşti, ar fi ajuns la 1.300 de euro. Doar că, aceeaşi instituţie, arată că 1,3 milioane de angajaţi din economie (26% din totalul angajaţilor din România) au salariul minim pe economie de 3.300 de lei brut, adică de 2.140 lei (428 de euro), bani luaţi în mână. Şi atunci unde sunt salariile de 1.000 de euro şi peste pentru tot poporul?

Aşa cum, în mediul privat, diferenţele dintre salarii sunt mari, aşa sunt şi la stat. De aici nemulţumirea angajaţilor, inclusiv a celor din Palatul Victoria care ieri au ieşit în faţa instituţiei şi au protestat vreme de o oră. Unele instituţii – zeci şi zeci - îşi pot pune ce salarii vor, altele nu pot şi de aici scandalul: dacă noi lucrăm la fel, de ce nu avem salarii la fel?

În proteste sunt şi cei din Secretariatul General al Guvernului: secretarul general al guvernului are un salariu brut lunar de 24.150 lei, adică de 16.000 de lei net (3.200 de euro). Dar un referent (funcţionar public) are  un salariu de 4.000 de lei net (800 de euro). Între aceste două limite sunt însă salarii, majoritatea de peste 1.500 de euro, aşa că angajaţii guvernului nu se pot plânge că nu au bani de covrigi.

Problema tuturor este că inflaţia este foarte mare încă şi ea a ros puternic din puterea de cumpărare, fie că vorbim de angajaţi la stat sau in mediul privat. În mediul privat unde nu există sindicate, angajaţii nu au cum să reacţioneze.

Angajaţii statului sunt organizaţi în sindicate şi pot pune presiune pe guvern pentru majorări salariale. Dar până la un punct. Cum sugerează Marcel Ciolacu, premierul în exerciţiu: nu vă convine 1.000 de euro, plecaţi unde câştigaţi mai mult. Iar banii voştri îi vom redistribui. Este o declaraţie „curajoasă” într-o campanie electorală, dar ea vine din convingerea că alianţa PSD cu PNL – exprimată de liderii celor două formaţiuni -  nu se va destrăma după alegeri.

Cum majoritatea prognozelor arată că deficitul bugetar ar putea atinge, în acest an, 7% din PIB, guvernul PSD – PNL trebuie să fie atent la ceea ce se întâmplă anul acesta cu cheltuielile publice, ca să nu se pună în imposibilitatea de a amortiza derapajul în anii ce vin.

iulian.anghel@zf.ro