Tot mai multe grupuri straine de prelucrare a carnii vor sa preia companii romanesti de profil. Nimic rau in asta. Numai ca jucatorii mari au actionari care nu prea vor sa vanda, iar cei mici nu sunt suficienti de atractivi.

La rafturile cu preparate din carne, Dana Popescu zaboveste cel mai mult, in fiecare sambata dimineata, cand merge la cumparaturi. De obicei, sta in magazin cel putin doua ore, pentru ca trebuie sa cumpere tot ce are nevoie intreaga familie. Ca angajata la o firma de import, la 32 de ani, lucreaza cel putin 10 ore pe zi, iar in timpul saptamanii nu are timp de cumparaturi. Se hotaraste greu ce mezeluri sa cumpere, pentru ca, desi a inceput sa recunoasca marcile care ocupa rafturile, mereu apare ceva nou. Pentru cumparatori ca ea, procesatorii de carne au inceput o batalie tacita. Domeniul preparatelor din carne a inceput sa fiarba in 2004 si in Romania. Prima miscare a fost preluarea companiei Gourmet de Caroli, urmata apoi de preluarea pachetului majoritar de actiuni al Romconserv Caracal de catre cehii de la Hame.

In plus, alti jucatori din industria carnii au inceput sa-si manifeste interesul pentru procesatorii romani, pentru ca piata are potential mare de crestere - acum, consumul de carne anual, per capita, este de 40-45 kg, pe cand in UE se consuma intre 90 si 120 kg anual, pe cap de locuitor. Un motiv in plus de a investi in Romania este ca aici sunt preferate, in cazul preparatelor din carne, produsele autohtone: in 2003, de exemplu, importurile de mezeluri au reprezentat doar 3% din totalul pietei.

"Cei interesati de Romania stiu foarte clar ca a inceput perioada in care se pot face jocurile importante", spune Alina Pene, Marketing Director la Campofrio Romania. Pentru investitorii straini, acum pare a fi momentul potrivit. Pentru ca data aderarii la UE devine din ce in ce mai sigura. In plus, pretul unei tranzactii pe plan local este suficient de atractiv, mai ales acum, cand unii jucatori locali intampina dificultati, dupa spusele presedintelui Asociatiei Romane a Carnii, Sorin Minea.

Companii ca Orkla, Hame, Nikas, Zwanenberg sau Reinert, care au cumparat sau au anuntat ca doresc o achizitie in Romania sunt suficient de rasunatoare pentru a demonstra ca cerere exista. Paradoxal, oferta, adica investitori romani dispusi sa isi vanda companiile (cele suficient de mari), lipseste.

"Din discutiile catorva mari procesatori am inteles ca nu vor sa-si vanda afacerile. Nu vor sa piarda controlul in firmele in care au investit", spune Mihai Visan, director executiv al Asociatiei Romane a Carnii. Un exemplu este Angst, care a primit trei oferte, conform oficialilor companiei, dar nu intentioneaza sa accepte nici una.

"Nu vreau nici sa vand, nici sa aduc un partener. In primul rand pentru ca nu este momentul", spune Sorin Minea, director general al Angst. Minea spune ca sunt doua situatii in care o firma poate fi vanduta: ori are o marca pe care o poate vinde si castiga mai mult decat a investit, ori nu are o situatie financiara buna.

"Eu nu sunt in nici una din aceste situatii", spune managerul de la Angst. O problema majora cu care se confrunta procesatorii de carne in acest moment este cresterea pretului carnii de porc, in vara trecuta, cu aproape 40%. "Avem cel mai scump porc din lume: 2 euro pe kilogram", spune Mihai Visan.

Situatia precara in care se afla unii jucatori i-ar putea determina deci sa accepte propunerile firmelor straine. Totusi, este putin probabil ca marile companii din industrie, precum Scandia, Cris-Tim, Angst, Mandy sau Agricola International, sa renunte la controlul afacerilor.Pentru jucatorii mari, cel mai puternic argument de a nu vinde in acest moment este ca, acum, pretul unei astfel de tranzactii ar putea fi mult mai mic decat cel al unei vanzari din preajma aderarii la UE.

"Cei dispusi sa cumpere acum vor plati alte preturi decat daca se vor decide sa cumpere in 2007", spune Alina Pene, director de marketing la Campofrio Romania. Intre argumentele care sustin posibilitatea cresterii pretului unei tranzactii se mai numara si stadiul inca redus de dezvoltare a pietei; gradul de fragmentare este mare iar marci noi se lanseaza aproape permanent. In plus, consumatorii mai sunt inca atrasi de vracuri.

"Piata romaneasca de carne nu a ajuns inca la maturitate si se dezvolta continuu", mai spune Alina Pene. De asemenea, jucatorii autohtoni sunt in plina dezvoltare, un exemplu fiind Agricola International Bacau, care a finalizat o investitie de 4,3 milioane de euro pentru deschiderea a doua noi capacitati de productie. "Pana acum, nu am primit oferte, dar oricum, nu am fi interesati sa renuntam la controlul companiei", spune, la randul sau, Gheorghe Antochi, presedinte al Agricola International. Totusi, el precizeaza ca pe parcursul ultimului an atitudinea partenerilor externi s-a schimbat radical si sunt interesati de realizarea investitiilor comune. "Daca pana acum circa un an de zile nu prezentam mare interes pentru partenerii straini, acum lucrurile s-au schimbat. Sunt chiar dispusi la parteneriate. Chiar daca nu detin partea majoritara a actiunilor", adauga Antochi.

Un alt motiv pentru a nu vinde este acela ca integrarea va aduce si deschiderea granitelor pentru export, cel putin pentru firmele romanesti care functioneaza la standarde UE. Prin urmare, strainii au ca alternativa preluarea unor companii romanesti medii sau mici, care sunt mai putin atractive. Adica vor necesita cheltuieli ulterioare mari pentru cresterea productiei sau lansarea de branduri noi.

"Probabil ca investitorii straini sunt interesati de piata in masura in care pot face o achizitie in care sa nu mai investeasca foarte multi bani, capital si timp", spune Mugur Nicolae, director de marketing la Caroli, companie care a finalizat in 2004 o investitie de 3 milioane de euro, din care o treime sunt fonduri SAPARD. O parere similara are si Sorin Minea, care spune ca strainii sunt interesati in primul rand de marca, or, de recunoasterea marcii se bucura doar jucatorii mari din domeniu. Pentru ca doar ei si-au permis sa investeasca in publicitate. Deocamdata, doar cateva marci se bucura de popularitate la nivelul intregii tari.

Daca, totusi, investitorii s-ar multumi cu mai putin, loc de actiune au destul: la Registrul Comertului sunt inregistrate peste 1.700 de firme care au ca obiect de activitate procesarea carnii. "Numarul celor care activeaza in domeniu este foarte mare. Dar este doar o chestiune de timp pana ce numarul jucatorilor se va reduce drastic", spune Mihai Visan. Tot el precizeaza ca, in timp, vor mai exista doar cativa producatori locali, care vor avea produse de nisa - specialitati regionale.

Oricum, framantarile pietei au un aer de déja vu. Alte piete - ca Ungaria si Polonia - au trecut prin experiente similare, cand jucatorii locali au fost preluati de nume mari, ca Smithfield - care a achizitionat pachete de actiuni majoritare la firmele cele mai importante de pe pietele celor doua tari. In general, la nivel mondial, fenomenul de concentrare a productiei se manifesta din ce in ce mai puternic. Cei mari devin mai mari, iar cei mici dispar. Ramane de vazut cat de repede si in ce conditii se vor "preda" si jucatorii romani din domeniu.