Rezultatul votului de duminică nu este atât de surprinzător pe cât arată comentariile, postările şi discuţiile din spaţiul public. Rezultatul este cumulul mai multor factori, iar surpriza putea fi anticipată încă dinainte de a fi pusă prima ştampilă.

Aceasta este prima campanie electorală pentru alegerile prezidenţaile când nu există dezbateri concludente între candidaţi, iar focusul nu este în vreun fel pe planurile concrete cu care prezidenţiabilii vor să convingă românii. Votul de duminică a fost un vot principial, ideologic, raţional, unde candidaţii adevăraţi au fost influencerii din spaţiul online şi maşinăria partidelor în rest.  

În lipsa dezbaterilor electorale şi a tururilor de forţă de la alegerile trecute, susţinătorii partidelor, atât virtual, pe social media, cât şi în ”realitate”, au devenit candidaţii adevăraţi la prezidenţiale. Campaniile de pe Facebook, discuţiile de pe grupurile de WhatsApp, bârfele de la baruri, au ţinut locul campaniilor clasice în care vedeam candidaţii cum dezbat probleme reale şi platforme palpabile.

Votul pentru PNL si USR nu a reprezentat atât de mult o validare a candidaţilor si a platformelor electorale, cât un vot anti-PSD. Problema principală pentru USR a fost că în această paradigmă, principalul mesaj cu care a candidat Dan Barna se suprapune cu mesajul actualului preşedinte Klaus Iohannis: destrămarea şi slăbirea PSD-ului.

Ceea ce mulţi văd drept o surpriză (rezultatul slab al USR, mult sub rezultatul obţinut de partid la alegerile Europarlamentare din mai), pare a fi mai degrabă un vot raţional. Câtă vreme principalul motiv pentru care oamenii au votat Iohannis sau Barna a fost să nu câştige PSD, atunci majoritatea voturilor au fost acordate celui cu şanse mai mari să îndeplinească obiectivul.

Această mentalitate este o sabie cu două tăişuri. Spre deosebire de mobilizările anterioare la vot, când sondajele arătau o diferenţă semnificativă între candidatul PSD şi următorul clasat, acum toţi analiştii îl dădeau câştigător de departe pe Iohannis.

În lipsa unor planuri concrete care să convingă electoratul, în lipsa unor platforme care să scoată oamenii din casă şi să îi mobilizeze la vot, mulţi s-au mulţumit că rezultatul este deja stabilit şi au rămas în casă fără să voteze.

Anul acesta, alegerile prezidenţiale au avut cea mai slabă prezenţă după 1989. În 2014, când preşedintele Iohannis a fost ales pentru primul mandat, în primul tur au votat 54,37% dintre românii înscrişi pe listele electorale. Anul acesta numai 47,77% dintre persoanele cu drept de vot au ieşit la urne.

Principalul contracandidat al USR şi al lui Dan Barna nu a fost Iohannis sau Dăncilă, ci mai degrabă prezenţa la vot, în special în rândul tinerilor. Diaspora a surprins ca prezenţă, însă voturile s-au dus într-o proporţie covârşitoare către actualul preşedinte (peste 50% din voturi).

În mediul rural, campania electorală a fost dusă aproape unidirecţional. USR a lipsit cu desăvârşire din mediul rural, în timp ce Iohannis şi Viorica Dăncilă s-au bazat pe partide că vor duce campania din spate.  

Până când candidaţii nu îşi vor asuma clar o campanie puternică, până când nu se vor găsi personalităţi carismatice, care să scoată românii la vot nu doar anti-PSD sau împotriva unui partid sau a unui lider - ci pentru o ideologie, o platformă în care să creadă - nu vom vedea o creştere a prezenţei la vot, ci din contră, o diminuare semnificativă şi o letargie tot mai generalizată.