Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis marţi, 12 decembrie 2023, Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea art. 319 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Legea transmisă la promulgare aduce o serie de modificări regimului juridic aplicabil prosumatorilor prin realizarea distincţiei între prosumatorul persoană juridică şi prosumatorul persoană fizică. Modificările aduse vizează şi o serie de norme care reglementează activitatea acestora, precum creşterea limitei de putere instalată pentru care se poate solicita compensare cantitativă la 400 kW, introducerea, în definiţia prosumatorului, a posibilităţii de a stoca energia, de a vinde direct energia unui alt consumator racordat direct la instalaţia de producţie şi de a se compensa energia produsă în exces cu cea consumată la alt loc de consum, dacă este la acelaşi furnizor şi la acelaşi operator de distribuţie. Totodată, actul normativ dispune creşterea la 900 kW a limitei puterii instalate a centralei prosumatorului până la care acesta nu plăteşte dezechilibrele cauzate în reţea.

Având în vedere conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, apreciem că se impune reanalizarea acesteia de către Parlament.

Preşedinţia arată că forma în vigoare a art. 3 pct. 92 din Legea nr. 123/2012, asupra căreia legea supusă reexaminării nu intervine, defineşte producătorul de energie electrică, astfel: „92. producător de energie electrică - persoana fizică sau juridică având ca specific activitatea de producere a energiei electrice, inclusiv în cogenerare”, iar la art. 10 din Lege se stabileşte, ca regulă generală, că producătorii de energie electrică cu capacităţi mai mari sau egale de 1 MW sunt supuşi licenţierii, activitatea fiind, astfel, realizată ca activitate primară, identic cu orice alt producător.

Potrivit art. I pct. 2 din legea supusă reexaminării: „2. La articolul 3, punctul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins: „95. prosumator – clientul final care îşi desfăşoară activităţile în spaţiul propriu deţinut cu orice titlu, aferent unui punct de delimitare cu reţeaua electrică, precizat prin certificatul de racordare, care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum şi care: a) poate stoca şi vinde energie electrică produsă sau stocată furnizorului de energie electrică cu care acesta are încheiat contract de furnizare a energiei electrice şi/sau consumatorilor racordaţi la barele centralei electrice; b) poate compensa financiar excedentul de energie electrică produs şi livrat la un loc de producere şi consum cu energia electrică consumată din reţea pentru alte locuri de consum şi/sau locuri de producere şi consum ale acestora: (i) dacă serviciul de furnizare pentru locurile de consum şi/sau locurile de producere şi consum respective este prestat de acelaşi furnizor de energie electrică; (ii) dacă locurile de consum şi/sau locurile de producere şi consum sunt racordate la reţeaua electrică a aceluiaşi operator de distribuţie a energiei electrice, cu condiţia ca producerea de energie electrică să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară;”.

Faţă de cele de mai sus, reiese că este necesar ca norma menţionată să fie completată, în scopul corelării cu art. 3 pct. 92 şi cu art. 10 din Legea nr. 123/2012, prin indicarea expresă a pragului de putere până la care acţionează noţiunea de prosumator.

De asemenea, completarea adusă definiţiei prosumatorului la art. 3 pct. 95 lit. b) pct. (ii) din legea supusă reexaminării, potrivit căreia prosumatorul poate compensa financiar excedentul de energie electrică produsă şi livrată la un loc de producere şi consum cu energia electrică consumată din reţea pentru alte locuri de consum şi/sau locuri de producere şi consum ale acestora „dacă locurile de consum şi/sau locurile de producere şi consum sunt racordate la reţeaua electrică a aceluiaşi operator de distribuţie a energiei electrice, cu condiţia ca producerea de energie electrică să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară;” se poate constitui într-o barieră în ceea ce priveşte accesul prosumatorilor la piaţa de energie electrică. Având în vedere faptul că furnizorul gestionează relaţia cu operatorii de distribuţie pentru locurile de consum ale clientului final prosumator, se impune reanalizarea acestui efect.

La nivel european, Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piaţa internă de energie electrică stabileşte norme pentru a asigura funcţionarea pieţei interne de energie electrică, precum şi cerinţe legate de dezvoltarea de energie din surse regenerabile şi de politica de mediu, în special norme specifice pentru anumite tipuri de instalaţii de producere a energiei electrice din surse regenerabile, cu privire la responsabilitatea în materie de echilibrare, dispecerizare şi redispecerizare, precum şi un prag pentru emisiile de CO2 pentru noua capacitate de generare, în cazul în care această capacitate este supusă unor măsuri temporare pentru asigurarea nivelului necesar de adecvare a resurselor, şi anume mecanismelor de asigurare a capacităţii.

Astfel, art. 5 alin. (1) din Regulament defineşte responsabilitatea în materie de echilibrare, stabilind că: „toţi participanţii la piaţă sunt responsabili pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistem (denumită în continuare „responsabilitatea în materie de echilibrare”). În acest scop, participanţii la piaţă fie sunt părţi responsabile cu echilibrarea, fie îşi deleagă prin contract responsabilitatea unei părţi responsabile cu echilibrarea la alegerea lor. Fiecare parte responsabilă cu echilibrarea poartă răspunderea financiară pentru dezechilibrele sale şi depune eforturi pentru a fi echilibrată sau contribuie la echilibrarea sistemului electroenergetic”. De asemenea, alin. (2) al art. 5 din acelaşi act normativ stabileşte în mod expres şi limitativ trei situaţii în care statele membre pot prevedea derogări de la responsabilitatea în materie de echilibrare, printre care şi în cazul: „(b) instalaţiilor de producere a energiei electrice care utilizează surse regenerabile de energie, cu o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 400 kW”, iar potrivit alin. (4) al art. 5: „pentru instalaţiile de producere a energiei electrice puse în funcţiune începând de la 1 ianuarie 2026, alineatul (2) litera (b) se aplică numai instalaţiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie şi care au o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 200 kW”. Prin urmare, regulamentul indică, în timp, trecerea spre un sistem în care derogările sunt limitate, nu extinse, pentru a se asigura internalizarea unor costuri de către prosumatori.

Însă, potrivit art. I pct. 3 din legea supusă reexaminării: „3. La articolul 21, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: «(3) Responsabilitatea în materie de echilibrare nu se aplică prosumatorilor cu o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 900 kW. Responsabilitatea în materie de echilibrare revine furnizorului acestora, conform reglementărilor ANRE»”.

„Noua limită reglementată reprezintă mai mult decât dublul limitei admise prin regulamentul european, iar prin raportare la dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Regulament, începând cu 1 ianuarie 2026, limita care prevedea posibilitatea statelor de a institui o astfel de exceptare este şi mai redusă, la 200 kW. Efectul acestei exceptări de la responsabilitatea pentru dezechilibrele cauzate în sistem şi transferul responsabilităţii strict asupra furnizorului, în condiţiile reglementate de ANRE, implică costuri suplimentare, suportate de consumatorul final. Mai mult, această dispoziţie a fost introdusă printr-un amendament admis în Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în urma raportului comun al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisiei pentru industrii şi servicii. Pentru respectarea cerinţei ca legea să fie opera comună a celor două Camere ale Parlamentului, este necesar ca şi Senatul, în calitate de primă Cameră competentă, să evalueze oportunitatea modificărilor nou introduse”, potrivit comunicatului de presă.

Soluţia legislativă propusă, apreciază Iohannis, nu îndeplineşte cerinţele de claritate a legii, fiind susceptibilă a crea confuzie prin faptul că, pe de o parte, nu se specifică la ce capacitate maximă instalată de producere deţinută de autoritatea publică locală se referă, iar pe de altă parte, intră în contradicţie cu prevederea de la art. 731 alin. (4) lit. b) care va deveni general aplicabilă pentru toţi prosumatorii la care se referă alin. (1), respectiv cei cu putere instalată mai mare de 900 kW. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 731, alin. (4) lit. b), „(4) La solicitarea prosumatorilor şi autorităţilor publice locale care produc energie electrică în unităţi de producere a energiei cu puterea instalată prevăzută la alin. (1), care încheie/au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice, furnizorii de energie electrică semnatari ai acestor contracte sunt obligaţi: (...) b) să realizeze regularizarea financiară între energia electrică livrată şi energia electrică consumată din reţea”.

„Vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea art. 319 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, se arată în finalul cererii şefului statului.