Preşedintele Franţei a devenit renumuit pentru riscurile repetate pe care şi le-a asumat la nivel politic, convocând alegeri anticipate după ce alianţa sa centristă a fost învinsă duminică de Rassemblement National, formaţiunea de extremă-dreapta a lui Marine Le Pen, în alegerile europarlamentare. Făcând acest lucru, el a dat din nou dovadă de îndrăzneala care i-a marcat cariera politică de când a fost ales ca outsider cu puţină experienţă în 2017.

„Am încredere în poporul francez că va face acum alegerea corectă pentru a permite ţării să facă faţă marilor provocări care vor urma în viitorul apropiat”, a declarat el duminică seara.

Potrivit Financial Times, riscurile asumate de Macron s-ar putea întoarce spectaculos împotriva lui dacă votul în două tururi din 30 iunie şi 7 iulie îl va forţa să intre într-un guvern de împărţire a puterii, cunoscut sub numele de „coabitare”, cu RN. Ar fi pentru prima dată sub cea de-a cincea republică fondată în 1958 când preşedintele şi premierul ar avea opinii atât de diametral opuse despre cum ar trebui condusă ţara.

În cazul în care Macron ar avea un prim-ministru din RN, el ar continua să conducă afacerile internaţionale şi să fie şeful armatei, dar afacerile interne ar fi conduse de Le Pen sau de locotenentul ei de 28 de ani, Jordan Bardella.

François Patriat, un senator veteran şi un susţinător de lungă durată al lui Macron, a declarat că decizia de a convoca alegeri anticipate este în conformitate cu modul în care ar trebui să funcţioneze constituţia franceză atunci când există un impas care împiedică guvernul să funcţioneze.

„Nu este un pariu riscant - este o decizie curajoasă care respectă instituţiile franceze”, a declarat Patriat.

Patriat a adăugat că guvernarea a fost dificilă de când alianţa lui Macron a pierdut majoritatea absolută în 2022. El a susţinut că RN nu va putea să adune o majoritate absolută, care necesită 289 din cele 577 de locuri ale camerei inferioare, Adunarea Naţională.

Nu sunt încă disponibile sondaje de opinie, dar unii analişti au declarat luni că un parlament suspendat reprezintă o posibilitate reală, ceea ce ar inaugura o perioadă de instabilitate cu doar şase săptămâni înainte ca Parisul să găzduiască Jocurile Olimpice. Vânzarea acţiunilor şi obligaţiunilor franceze a tras în jos indicii la nivel european.

Alianţa centristă a lui Macron, formată din trei partide, deţine în prezent aproximativ 250 de locuri, RN având 88, ceea ce îl face cel mai mare partid de opoziţie. Cele 149 de locuri ale stângii sunt repartizate între mai multe partide, aspect care le diminuează influenţa.

Aliaţii lui Macron susţin că alegătorii ar putea obţine alte rezultate care îl vor avantaja pe preşedinte, realizându-se astfel clarificarea politică de care acesta are nevoie de când alianţa sa centristă a pierdut majoritatea în 2022.

În sistemul francez, preşedintele are o mare influenţă în ceea ce priveşte desemnarea premierului, atât timp cât persoana în cauză poate supravieţui voturilor de neîncredere depuse de opoziţie. De exemplu, Macron ar putea numi un prim-ministru de centru-dreapta sau de centru-stânga şi să guverneze în coaliţie, chiar dacă partidele respective au exclus acest lucru.

La alegerile europene de duminică, RN a obţinut 31,4% din voturile francezilor, mai mult decât dublu faţă de cele 14,6% obţinute de lista lui Macron. Candidaţii de centru-stânga şi socialişti au obţinut 13,8%.

Dar este dificil de prezis cum se va transfera această dinamică a puterii la alegerile legislative, care au două tururi de scrutin. De asemenea, alegerile europene din Franţa au fost mult timp considerate de alegători ca fiind voturi de protest împotriva preşedintelui în exerciţiu.

Opoziţia a ameninţat că va răsturna guvernul cu un vot de neîncredere în toamnă din cauza bugetului anual care urma să includă reduceri de aproximativ 25 de miliarde de euro ale cheltuielilor publice pentru a aborda deficitul în creştere.

Un aliat al lui Macron în Senat a declarat că dezbaterea bugetului va fi foarte tensionată, existând riscul real de proteste de stradă din cauza reducerilor nepopulare de cheltuieli. „Este mai bine că preşedintele a acţionat acum decât să aştepte ca lucrurile să meargă prost în toamnă”, a declarat persoana respectivă. „El greşeşte faţă de opoziţie prin faptul că se mişcă prea repede”.

O altă explicaţie mai machiavelică pentru dizolvarea Adunării Naţionale de către Macron este că acesta ar putea spera să întoarcă ţara împotriva RN înaintea cursei prezidenţiale din 2027, în care Le Pen este favorită pentru a-i succeda.