♦ Într-un deceniu, numărul de companii antreprenoriale româneşti de dimensiuni medii, cu afaceri cuprinse între 10 şi 100 mil. euro, a crescut cu 66%. Această evoluţie pozitivă a susţinut şi creşterea pieţei de fuziuni şi achiziţii, dat fiind că investitorii şi-au întors mai mult faţa către România şi au găsit aici ţinte pe măsura tichetelor lor.

Antreprenorii care au marcat unele dintre cele mai importante 50 de exit-uri din businessul local sunt mai bogaţi cu circa 5 mld. euro, potrivit calculelor ZF. Fiecare om de afaceri implicat în una dintre aceste tranzacţii a devenit milionar. În euro.

De altfel, sunt cel puţin 15 deal-uri semnate în România şi evaluate la 100 de milioane de euro sau peste acest prag, achiziţii care au avut la vânzare antreprenori locali, oameni de afaceri care au făcut exit total din businessurile pe care le-au creionat în capitalism.  În această analiză au fost luate în calcul doar exit-urile totale - chiar şi pe etape -, nu şi cele parţiale. Nu au fost incluse tranzacţiile din sectorul imobiliar însă.

În realitate, în piaţa locală de M&A, de-a lungul anilor, au fost câteva sute (ori chiar mii) de deal-uri prin care antrepre­norii au cedat controlul afacerilor lor, an de an nume noi adăugându-se pe listă. Mulţi au cedat doar pachete minoritare sau majoritare. Alţii au vândut tot.

Dar, la polul opus, există în continuare businessuri controlate de oameni de afaceri locali care sunt lider de piaţă sau în top trei jucători pe domeniul lor. Ei au construit afaceri puternice, evaluate la zeci ori chiar sute de milioane de euro. Spre exemplu, cele mai valoroase 25 de afaceri antreprenoriale româneşti sunt evaluate  la 25,5 mld. euro (126 mld. lei), fiecare în parte valorând cel puţin 175 mil. euro, potrivit anuarului Top 100 cele mai valoaroase companii din România, realizat de ZF în parteneriat cu BT Capital Partners şi Veridio. Între aceşti campioni antreprenoriali ai economiei româneşti se numără Altex (liderul pieţei electro-IT), grupul Bitdefender (una dintre cele mai de succes companii de IT din România, care a devenit un lider la nivel mondial pe piaţa soluţiilor de securitate cibernetică), Fan Courier (numărul unu în piaţa de curierat) şi grupul Catena-Fildas Trading (cel mai mare jucător din piaţa farmaceutică locală).

Totodată, România are peste 2.000 de companii antreprenoriale cu afaceri cuprinse între 10 şi 100 de milioane de euro, mai exact businessuri de dimensiuni medii. Datele sunt aferente anului 2020, acestea fiind cele mai recente informaţii disponibile. Între timp, ţinând cont de evoluţia mediului de business şi de inflaţia care a săltat cele mai multe afaceri, numărul este probabil să fi crescut. Spre comparaţie, în 2011 erau doar 1.209  astfel de jucători.

Numărul acestor firme a crescut puternic, cu 66%, în doar un deceniu, arată o analiză a companiei de audit şi consultanţă EY. Iar impactul s-a simţit inclusiv asupra pieţei de M&A. Mai exact, această evoluţie pozitivă a numărului de companii antreprenoriale de dimensiuni medii a susţinut creşterea pieţei de fuziuni şi achiziţii deoarece investitorii şi-au întors mai mult faţa către România şi au găsit aici ţinte pe măsura tichetelor lor.

De altfel, pentru mulţi investitori, atât fonduri de investiţii, cât şi investitori strategici, afacerile antreprenoriale reprezintă o bună oportunitate pentru a intra sau pentru a se dezvolta pe o piaţă.

Îngheţata Betty Ice, farmaciile Help Net şi berea Neumarkt sunt doar câteva dintre brandurile româneşti create de oameni de afaceri locali, dar care în urma unor tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro au ajuns în portofoliul unor giganţi străini. Există însă şi mărci precum Cris-Tim, Kober, Bog’Art, Jidvei şi Catena care au fost construite de oameni de afaceri români şi nu doar că nu au fost înstrăinate de familie, dar a început transferul către cea de-a doua generaţie.

Transferul de generaţii în business este esenţial pentru continuitatea afacerilor antreprenoriale din România. Miza acestui transfer este să aducă valoare adăugată, inovaţie, creştere şi o nouă viziune.

Totuşi, o mică parte dintre businessuri ajung în acest punct. Cele mai recente date (din 2018) arată că doar o treime dintre afacerile de familie din România ajung la a doua generaţie, iar 10% sunt predate şi celei de a treia generaţii.

Antreprenorul Claudiu Necşulescu, proprietarul Jidvei, unul dintre cei mai mari producători de vin din România, afirmă că Jidvei a fost construit încă din 1999 ca o moştenire de familie.

„Eu şi tatăl meu am lucrat împreună şi am consolidat acest business. Iar acum lucrez împreună cu fetele mele (Ana şi Maria Necşulescu - n. red.).“ Decizia de a păstra grupul Jidvei ca afacere de familie, spune Claudiu Necşulescu, le va aparţine fiicelor sale, încă din 2013 fiind stabilit acest lucru.

Claudiu Necşulescu şi tatăl său, Liviu Necşulescu (care s-a stins din viaţă), au readus la viaţă businessul Jidvei în anii '90, după o perioadă grea pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri de pe plan local. Acum, Maria şi Ana Necşulescu, fiicele lui Claudiu Necşulescu, sunt implicate la rândul lor în business. Aceasta este o situaţie rară, dat fiind că foarte puţine dintre businessurile româneşti antreprenoriale reuşesc să ajungă la cea de-a treia generaţie.

Există businessuri antreprenoriale fondate cu gândul de a fi vândute, iar acesta este în special cazul celor din domeniul tehnologiei, un domeniu unde România şi-a creat deja un nume, dar nu numai. Există însă şi acele cazuri unde businessurile au fos înfiinţate pentru a fi duse mai departe, doar că a existat un moment în care antreprenorii au realizat că nu au capitalul, forţa de negociere sau know-how-ul să meargă singuri.

Mai sunt şi situaţii în care o afacere nu a ajuns la cea de-a doua generaţie deoarece copiii oamenilor de afaceri respectivi nu au fost pregătiţi să preia businessul sau pentru că şi-au dorit alte specializări.

Familia Bărbuţ a vândut în 2019 businessul AdePlast, fondat de antreprenorul Marcel Bărbuţ, care s-a stins din viaţă nu cu mult înainte. Astfel, elveţienii de la Sika au plătit circa 140 de milioane de euro pe AdePlast, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa materialelor de construcţii. AdePlast producea atunci mortare, polistiren şi vopsele în cele 11 fabrici de la Ploieşti, Oradea, Roman şi Craiova. Iulia-Ramona Bărbuţ, cei patru fii   Alexander Michael Bărbuţ, Thomas Bărbuţ, Marcel Bărbuţ, Eduard-Mario Bărbuţ şi Cristina Paveliuc, partenera de viaţă a fondatorului AdePlast, sunt moştenitorii businessului şi cei care l-au vândut.

România are o istorie scurtă în capitalism, motiv pentru care nu există cultura businessurilor de familie transmise din generaţie în generaţie. Ba mai mult, mai mulţi antreprenori locali au creat afaceri, le-au dezvoltat, le-au vândut şi apoi au luat-o iarăşi de la zero, ghidaţi de ambiţia de a creşte din nou. De altfel, există chiar în clasamentul acesta, al unora dintre cele mai importante 50 de exit-uri, antreprenori  în serie, Wargha Enayati, Raul Ciurtin şi Omer Susli fiind doar câteva exemple.

În realitate, atât piaţa de M&A, cât şi mediul de business local sunt organisme vii, în perpetuă schimbare, aşa an de an vor mai fi antreprenori care vor vinde, dar şi care o vor lua de la capăt. Vor fi însă şi unii care vor duce povestea mai departe.