„Am crezut că vor avea un succes imediat”, a declarat Sylvan Goldman, un proprietar de magazin din Oklahoma, despre care se spune că este „tatăl căruciorului modern de cumpărături”, într-un interviu televizat din anul 1977. 

Citat de CNN recent, se pare că entuziasmul lui a fost temperat atunci de reacţia primilor cumpărători care au putut folosi căruciorul pe roţi. El se aştepta ca cei care făceau cumpărături să stea la coadă pentru a le folosi, dar în schimb, s-a întâmplat exact contrariul: „Erau oameni la cumpărături, dar nimeni nu folosea un cărucior”. 

 

Femeile spuneau „Nu, am împins destule cărucioare de copii - nu vom împinge acum cărucioare de cumpărături în magazine”, îşi amintea Goldman într-o scrisoare din 1972. În schimb, bărbaţii spuneau că dacă vor folosi cărucioarele, vor părea slabi. „Clienţii bărbaţi spuneau - Cu braţele mele mari pot să îmi car coşurile, nu împing niciuna din chestiile astea.”

 

Adoptarea în masă a cărucioarelor de cumpărături a venit odată cu dezvoltarea lanţurilor de supermarketuri în Statele Unite. Primele supermarketuri self service au fost dezvoltate acolo de Piggly Wiggly, în Memphis, în 1916 şi permiteau cumpărătorilor să îşi ia propriile produse de pe rafturi.

În deceniile care au urmat, pe măsură ce tot mai mulţi americani au început să conducă, supermarketuri mai mari cu spaţii ample de parcare au început să se deschidă în suburbii. Totuşi, cumpărătorii cărau încă în mâini coşurile de cumpărături. Un lanţ de magazine din Texas a oferit carturi chiar la începuturile supermarketurilor, dar acestea nu au fost adoptate, fiind considerate „artistocratice”. 

 

Goldman, pionierul din Oklahoma, a văzut că oamenii se opreau din cumpărături odată ce îsi umpleau coşul de mână. Prima lui soluţie a fost să ofere acestora un al doilea coş şi să îl ţină pe cel plin la casă. Apoi, în 1936, el a venit cu ideea inventării căruciorului de cumpărături. Astfel, cumpărătorii ar fi putut cumpăra mai mult, crescând vânzările pentru companie. 

Goldman a fondat compania Folding Basket Carrier Co. (Denumită în prezent Unargo, deţinută parţial de Berkshire Hathaway) şi a lansat un anunţ într-un ziar local pentru a-şi descrie invenţia. 

 

Pentru a convinge clienţii să folosescă aceste coşuri, Goldman a angajat oameni care să se plimbe prin magazin cu cărucioarele şi să le umple. Clienţii au început treptat să urmeze acest exemplu. Ulterior, a vândut cărucioarele sale de cumpărături şi altor supermarketuri. Proprietarii de magazine erau sceptici în legătură cu folosirea acestora fiindcă le era teamă că reprezentau un pericol pentru copii. Câţiva ani mai târziu, Goldman a lansat un astfel de cărucior care să includă şi un scaun pentru copii. 

 

Ulterior, deşi au fost lansate şi alte produse ale unor competitori, nu au apărut mari schimbări în ce priveşte aceste coşuri pe roţi - poate doar adăugarea de centuri scaunelor pentru copii. Una dintre cele mai mari inovaţii ulterioare în ce le priveşte ţine de felul în care sunt depozitate în afara magazinelor. 

 

Sursa: CNN Business