In 2001, la insistentele FMI, autoritatile au renuntat la o crestere a punctului de pensie pana la 45% din salariul mediu brut, ca sa nu puna in pericol deficitul bugetar si inflatia. In 2007, autoritatile de acum nici nu concep sa renunte la o crestere a punctului de pensie la 37,5% din salariul mediu brut pentru 2008 si la 45% pentru 2009, desi FMI trage iar semnale de alarma, iar economistii, laolalta cu presedintele Basescu, acuza eventuale dezechilibre bugetare. Fabulospirit? Mai degraba strategie electorala.

Executivul condus de Calin Popescu-Tariceanu a reusit acum sa-i mai dea pe mana presedintelui Traian Basescu o sabie, una cu doua taisuri foarte ascutite, iar abilitatea sefului statului de a o manevra va avea un efect vizibil inca din aceasta toamna, cu ocazia alegerilor pentru desemnarea europarlamentarilor, cand e de asteptat ca tema sa fie indelung dezbatuta. Saptamana trecuta, presedintele Basescu a acuzat un raport intre cresterea pensiilor si reducerea pe masura a alocatiilor bugetare pentru educatie (care din 2008 va trebui sa primeasca 6% din PIB, in loc de 5% in prezent), sanatate, infrastructura si aparare. O astfel de declaratie il arata pe Basescu din nou in dezacord cu opinia majoritara a parlamentarilor, care au ales sa dea mai multi bani pentru pensii, ceea ce prelungeste intr-o alta forma conflictul dintre Presedintie si Legislativ, acutizat cu prilejul referendumului de suspendare, din primavara.

Privita din punctul de vedere al presedintelui, problema este simpla: pozitia Guvernului are parfum populist si incearca sa atraga (pentru PNL sau pentru PSD) voturile pensionarilor la viitoarele alegeri. In discursul sau, presedintele a reusit insa sa desparta in doua societatea: pe de o parte, pensionarii care vor beneficia direct de lege, iar, pe de alta parte, restul de pana la 100% din electorat ce va fi afectat de reducerea alocatiilor pentru educatie, sanatate, dezvoltarea infrastructurii, aparare etc. Numai ca aici Traian Basescu s-a expus pe un teren foarte alunecos: adversarii sai ii pot reprosa, cum de altfel au si inceput sa o faca, cinismul de care da dovada in impartirea bugetului, fiind dispus cu alte cuvinte sa sacrifice cresterea nivelului de trai al pensionarilor pentru investitii in, sa zicem, inzestrarea armatei. "Sa nu ne aflam cumva in fata unei tentative de a insela niste amarati, pensionarii cu pensii mici", a spus presedintele, dupa ce a calculat ca "raman descoperiti 1,5 miliarde de euro" ce nu vor putea fi obtinuti din cresterea economica. Prin urmare, seful statului a anuntat ca amana promulgarea legii pana ce se va lamuri de unde vin banii de crestere a pensiilor, "pentru a sti ca legea pe care o promulg nu va duce la prabusirea sistemului de pensii in 2009". Anul 2009 coincide cu sorocul alegerilor prezidentiale, iar o criza in acest domeniu n-ar fi deloc de bun augur pentru candidatul in functie.

In ceea ce priveste Guvernul, acesta a vrut sa dea impresia ca si-a calculat cu grija toti pasii si ca nu va fi nevoit sa reduca din alocarile bugetare pentru alte sectoare ca sa faca rost de banii necesari pensiilor. Astfel, pesimisti critici de genul fostului ministru al finantelor si actual secretar de stat Sebastian Vladescu au fost redusi la tacere (Vladescu a evitat si o discutie cu BUSINESS Magazin pe aceasta tema), pentru a nu mai strica sarbatoarea cu caracterizari de genul celor pe care le-a facut in primele zile - "un pericol de destabilizare a echilibrului bugetar, o presiune inflationista solida si un pericol pentru sistemul de pensii pe termen lung, in general".

Avantul cu care ministrul economiei, Varujan Vosganian, a enumerat sursele de finantare identificate de subordonatii sai n-a linistit insa criticile venite atat din partea organismelor internationale, cat si a analistilor economici autohtoni. La fel, nici optimismul prin care ministrul a prevazut ca resursele pentru marirea pensiilor vor rezulta in mare parte din evolutia naturala a economiei: "banii astia ne vin basca" sau "cresterea asta o facem din sold".

Acest optimism se poate explica prin convingerea sincera a demnitarului ca a identificat corect sursele necesare pentru sustinerea masurii cel putin in 2008; daca mai luam in calcul si ca in programul economic al Aliantei D.A., Vosganian angajase PNL si PD la o crestere a pensiilor cu 30% in termeni reali pana in 2008, este evident de ce legea adoptata de Parlament le va veni manusa liberalilor - singurii ramasi la guvernare din defuncta constructie - in viitoarele campanii electorale.

Presedintele Basescu se numara insa printre putinii politicieni preocupati de anul 2009, cand pensiile vor creste mult mai mult decat in 2008. Motive de griji sunt insa destule si pentru 2008: potrivit calculelor facute chiar de Ministerul Economiei, bugetul public de pensii ar trebui sa fie anul viitor aproape de 9,1 miliarde de euro, in conditiile in care in acest an se merge spre 6,7 miliarde. Ca aceasta crestere nu se poate face fara a ignora o serie de principii liberale de intocmire a bugetului este o realitate pe care pana si promotorii masurii de crestere a pensiilor o recunosc. Iar principala derogare este suplimentarea bugetului asigurarilor sociale cu sume de la bugetul de stat, diminuand in mod echivalent alocarile pentru alte domenii ale economiei.

Fostul ministru social-democrat al muncii, Marian Sarbu, este convins ca pe termen lung bugetul asigurarilor sociale nu va putea strange singur cuantumul necesar pentru respectarea legii in fiecare an. "Sa crezi ca se vor putea sustine aceste masuri doar din bugetul de pensii, fara transferuri de la bugetul de stat, este o aberatie", a spus Sarbu intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Deocamdata, Varujan Vosganian a incercat sa mascheze practica respectiva prin formule perifrastice gen "pensiile mai mari inseamna ca pensionarii vor cumpara mai mult, iar statul va percepe mai mult TVA, taxa care va fi luata din bugetul de stat si directionata spre bugetul asigurarilor sociale".

Lucrurile nu sunt insa atat de transante pentru actualul ministru al muncii, Paul Pacuraru, pentru ca, potrivit propriilor declaratii, in vistieria ministerului se afla deja "un sfert din suma necesara" pentru cresterea pensiilor, urmand ca pana la sfarsitul anului suma sa se dubleze. "Am surse de finantare pentru cresterea pensiilor in 2008 si o s-o demonstrez de cate ori e nevoie", a declarat Pacuraru pentru BUSINESS Magazin. Concret, potrivit estimarilor ministrului, cele "7,5-8 miliarde de euro" rezultate din incasarile la bugetul asigurarilor sociale, alaturi de eliminarea barierei de impozitare pentru veniturile mai mari de cinci salarii medii brute pe economie, vor fi bani destui ca sa acopere majorarile de anul viitor. In ce priveste 2009 insa, optimismul lui Pacuraru se mai diminueaza: "Deja ma puneti sa fac poezie... nu stiu daca cresterea economica se va mentine, sunt multe necunoscute".

Scepticismul cu privire la cat de sustenabila e majorarea pensiilor tine pe de o parte de pasul generos de crestere intr-o perioada scurta, dar si, dupa cum spune analistul economic Ilie Serbanescu, de o deficienta a sistemului. In opinia analistului, situatia actuala are trei mari cauze: scaderea natalitatii ("Romania trebuie sa faca fata acestui fenomen propriu tarilor dezvoltate cu o economie de tara subdezvoltata"); pensionarile anticipate din anii '90, care la un moment dat au reprezentat o supapa pentru somajul in crestere, dar apoi au dus la pierderea artificiala a 2,5 milioane de contribuabili; in fine, ceea ce el numeste "iresponsabilitatea guvernelor de dupa 1990" fata de banii excedentari acumulati de bugetul de pensii, care au fost cheltuiti in alte zone.

"E imposibil sa gasesti o solutie viabila pe termen lung, atat timp cat numarul pensionarilor il depaseste pe cel al contributorilor", transeaza discutia Ilie Serbanescu, la randul sau fost ministru de finante. "Daca statul considera ca prioritatea sa e trecutul si nu viitorul, poate sa mareasca pensiile si sa sustina aceasta masura pe termen lung", sustine Serbanescu. Deocamdata insa, politicienii par sa-si defineasca prioritatile pe termene mai rezonabile, de un an sau doi, intamplator electorali.