Erau fericiţi că aveau un trai mai bun în fiecare lună şi, în acelaşi timp, noii lor şefi nu se înghesuiau să le plătească taxele către stat. Acum, mulţi au ajuns la o vârstă dificilă, la care nu se pot pensiona sau nu au stagiul de cotizare necesar pentru un venit decent.

La 73 de ani, Adriana Dana are o poveste de viaţă de-a dreptul impresionantă, dar niciun leu de pensie. Nu a fost un om leneş, a lucrat în multe locuri şi peste tot şi-a făcut conştiincioasă treaba.

Adriana Dan, asistată social: „Pe toate mi le amintesc. Munceam de dimineaţă până seara. Două magazine, ţineam şi casieria, vă daţi seama.”

Reporter: „Dar fără acte?”

Adriana Dan: „Fără acte, bineînţeles că la negru.”

Deşi provine dintr-o familie bună, în care tatăl său a fost Director la Arhivele Statului, nu şi-a imaginat o clipă că va ajunge asistată social, cu 156 de lei lunar. 100 de lei îi dă la căminul în care locuieşte, iar restul de 56 nu îi ajung pentru medicamente. Oricum ar fi calculat, cei de la Casa de Pensii nu au putut să o ajute pentru că are doar 13 ani vechime.

Adriana Dan, asistata social: „Şi ştiţi că eu muncesc la negru acuma. Am nouă luni, merg acuma pe zece, de când mă duc şi îngrijesc zi de zi un bătrân.”

După o viaţă de muncă, un inginer constructor are 1354 de lei.

Lucian Climovici, pensionar: „Mi-am dat seama că sunt vreo 11 ani în care vreo trei firme la care am lucrat angajat, cu contract, cu carte de muncă, nu mi-au plătit asigurările sociale, CAS-ul. Nu primeam fluturaşi, semnam un stat de plată aşa, cum practicau mulţi şi ca mine sunt foarte mulţi, foarte, foarte mulţi. ”

Nimeni nu a estimat în prezent câţi români nu au vechimea necesară pentru a beneficia de pensie, pentru că cei de la Casa de Pensii se ocupă doar de dosarele complete. Se ştie, însă, că zeci de mii dintre cei plecaţi din fabricile falimentare au găsit soluţii de supravieţuire la limita legii, stirileprotv.ro