În science-fiction, în filme precum "Interstellar" şi "Star Trek", găurile de vierme (wormhole) din cosmos servesc ca portaluri în spaţiu şi timp pentru ca navele spaţiale să traverseze cu uşurinţă distanţe inimaginabile. 

Oamenii de ştiinţă urmăresc de mult timp o înţelegere mai profundă a găurilor de vierme şi acum par să facă progrese. Cercetătorii au anunţat că au simulat două găuri negre minuscule - acele obiecte celeste extraordinar de dense, cu o gravitaţie atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa - într-un computer cuantic şi au transmis un mesaj între ele prin ceea ce echivalează cu un tunel în spaţiu-timp.

A fost o "gaură de vierme bebeluş", potrivit Mariei Spiropulu, fizician la Caltech , co-autor al cercetării publicate în revista Nature. Însă oamenii de ştiinţă sunt departe de a putea trimite oameni sau alte fiinţe vii printr-un astfel de portal, a spus ea.

"Din punct de vedere experimental, pentru mine, vă voi spune că este foarte, foarte departe. Oamenii vin la mine şi mă întreabă: "Poţi să-ţi bagi câinele în gaura de vierme?". Deci, nu", a declarat Spiropulu reporterilor în timpul unei întâlniri video.

"Există o diferenţă între ceva posibil în principiu şi posibil în realitate", a adăugat fizicianul şi coautorul studiului Joseph Lykken de la Fermilab, laboratorul american de fizică a particulelor şi acceleratoare. "Aşa că nu vă ţineţi respiraţia în legătură cu trimiterea câinelui prin gaura de vierme. Dar trebuie să începem de undeva. Şi cred că, pentru mine, este pur şi simplu interesant că am reuşit să facem asta."

Cercetătorii au observat dinamica găurilor de vierme pe un dispozitiv de la Google, aparţinând companiei Alphabet, numit procesorul cuantic Sycamore.

O gaură de vierme - o ruptură în spaţiu şi timp - este considerată o punte între două regiuni îndepărtate din univers. Oamenii de ştiinţă le numesc poduri Einstein-Rosen, după numele celor doi fizicieni care le-au descris - Albert Einstein şi Nathan Rosen.

Astfel de găuri de vierme sunt în concordanţă cu teoria relativităţii generale a lui Einstein, care se concentrează asupra gravitaţiei, una dintre forţele fundamentale din univers. Termenul "gaură de vierme" a fost inventat de fizicianul John Wheeler în anii 1950.

Spiropulu a declarat că cercetătorii au găsit un sistem cuantic care prezintă proprietăţile cheie ale unei găuri de vierme gravitaţionale, dar care este suficient de mic pentru a fi implementat pe hardware-ul cuantic existent.

"Arată ca o raţă, merge ca o raţă, scoate sunete ca o raţă. Aşa că asta putem spune în acest moment - că avem ceva care, în ceea ce priveşte proprietăţile pe care le analizăm, arată ca o gaură de vierme", a spus Lykken.

Cercetătorii au declarat că în cadrul experimentului nu a fost creată nicio ruptură de spaţiu şi timp în spaţiul fizic, deşi o gaură de vierme traversabilă pare să fi apărut pe baza informaţiilor cuantice transmise cu ajutorul codurilor procesorului cuantic.