Ce taie ăştia ai noştri? Panglici taie. Ce panglici? Panglici cu bere şi mititei. Cu ce prilej? Cu prilejul inaugurărilor festive cu fanfară. Şi ce inaugurează tăietorii de panglici? Lucruri însemnate inaugurează. Cum ar fi 25,7 metri liniari (măsuraţi pe lăţime) de autostradă, semafoare sincronizate cu fazele lunii, scări rulante elicoidale, fundaţii de moschei şi catedrale, linii aeriene (de pildă Sascut-Urlaţi, cu escală la Mizil), picioare de autostrăzi suspendate, găuri prin care, după următoarea glaciaţiune, ar putea trece metroul, parcări subacvatice, ţâşnitori stradale cu bere nefiltrată, flote de bărcuţe pe Cişmigiu, sosirea apei calde la etajul 10, plecarea veveriţelor călătoare, trasee turistice în Rahova şi Ferentari, deschiderea lucrărilor noului Parlament tetracameral (bi-ventricular şi bi-atrial), trecerea de la leul greu la leul foarte greu şi de la acesta din urmă la leul virtual, scăderea TVA la valori procentual negative (adică atunci când statul te plăteşte ca să cumperi ceva), migraţia presei scrise către online şi de aici în neant, creşterea exporturilor de creioane chimice de concepţie şi fabricaţie 100% românească, metamorfozarea lui Moş Crăciun în Fata Morgana, abolirea sclaviei şi triumful democraţiei (şi, mai ales, viceversa) etc. etc.

Atât de multe tăieri de panglici au loc în scumpa noastră ţară încât, având în vedere faptul că geonidepii noştri nu pot lucra decât cu foarfece de import, balanţa comercială a României înregistrează constant un „excedent negativ”, adică valoarea tuturor exporturilor româneşti este sensibil mai mică decât valoarea importurilor de foarfece. Dar ce contează, important e faptul că, la noi, panglicile cad una după alta.

Şi nici noi nu ne simţim prea bine...