Firme de consultanta. Giganti din domeniul energiei. Big Pharma. Companii de chimie, de constructii, de mancare, de bunuri de larg consum, de informatii si telecomunicatii. HORECA. Desigur, bancile. Toti au lideri care, chiar foarte frecvent, apar in presa si ne explica cum si mai ales de ce trebuie condusa Romania intr-un mod sau altul.

Sunt partenerii care stau la masa cu ministrii si le dau documente pentru a formula legi necesare.  

Coalitii, institute, asociatii, patronate, confederatii, camere de comert si industrie, zeci de combinatii de companii care sfatuiesc Guvernul, Parlamentul si Presedintia despre cum trebuie condusa Romania in aceste vremuri tulburi.

Toate organizeaza cu regularitate mese rotunde si grupuri de lucru la care invita membrii Guvernului, Parlamentului, Presedintiei, sa isi dea cu parerea despre buna guvernare a Romaniei. Unele dezbateri sunt deschise, altele in schimb au “taxa de acces” de peste 10 mii Euro, si oricum unii jucatori sunt indezirabili, nu sunt primiti la discutii indiferent de cat sunt pregatititi sa cotizeze. Alte dezbateri sunt de-a dreptul ascunse de ochii privitorilor si afli apoi ca un domeniu beneficiaza de cine stie de facilitati fiscale, fara a fi neaparat un domeniu strategic si fara a se fi facut vreun studiu de impact.

Asadar, daca mediul de afaceri este atat de priceput ar trebui sa raspunda provocarii lansate de seful celui mai mare partid din Romania si sa gaseasca un candidat care sa conduca Romania pana cel putin in 2029, ideal pana in 2034. Prin 2035, daca ne luam dupa unele proiectii Eurostat, Romania ar trebui sa devina a saptea, daca nu chiar a sasea cea mai mare putere economica a Uniunii Europene.

Problemele de politica externa ale campaniei electorale din 2024 sunt relativ clare inca de pe acum. Nu banii lipsesc Romaniei, ci mai degraba decizii legate de care parte a gigantilor sa stea in ordinea geopolitica care se recreaza, fortarea adoptarii unor reglementari europene aflate in vadita contradictie cu interesul national, absorbtia refugiatilor ucrainieni, emergenta extremismului politic in Uniunea Europeana, stagflatia si, noile intrate, penuriile de energie si mancare.

Problemele sociale, economice si financiare ale Romaniei vor fi aceleasi, Euro da / nu, lipsa oricaror strategii de industrie de prelucrare si lanturi de aprovizionare (de fapt Romania continua frenezia de inchidere de fabrici), evaziunea fiscala, munca la negru, brain-drain-ul de neoprit, disparitia din tara a 5-6 milioane de romani si ca atare, un deficit de 500 mii de muncitori care trebuie adusi din pietele asiatice, asteptata implozie a sistemului de pensii, traitul pe datorie si pe pomana, ruralul ancorat in anii ’80 si, nu ultimele pe lista, sisteme publice – educatie, sanatate, infrastructura, administratie – la pamant, si tinute acolo de grupuri bine organizate (apropos, sprijinite de mediul de afaceri).

Ca o remarca trista, dintre toate sistemele publice - si asta este cel mai grav lucru daca vine vorba de viitorul Romaniei - niciodata invatamanatul si sanatatea nu au stat atat de prost intr-o tara europeana, toate statisticile arata performantele jalnice cele doua sisteme publice. Nici o legatura cu nevoile si pretentiile romanilor si principalul motiv pentru care familii intregi continua sa plece din tara.

Cea mai mare speranta a romanilor naivi, care cred in Romania, este ca in 2024 sa nu mai trebuiasca sa voteze raul cel mai mic, ci sa aiba in fata doi candidati atat de buni incat alegerea sa fie foarte grea.

Provocarea lui Marcel Ciolacu – gest de abilitate politica ar spune unii, altii ar comenta ca nu exista, deocamdata, optiuni interne – este pe masa, CV-urile se depun la sediul de pe Kiseleff. Sunt curios daca exista “balls” – regret folosirea dictionarului urban, dar ajuta la economia de cuvinte - la una sau mai mult personalitati notorii din mediul de afaceri sa iasa din zona de confort, sa accepte provocarea si sa candideze la Presedintia Romaniei in 2024.