Mircea Cărtărescu nu a fost primit în Academia Româna pentru că a scris că Eminescu a fost antisemit. Pentru că a spus ca Eliade şi Cioran au fost, în tinereţea lor, adeptii legionarismului.

Din păcate, aşa a fost. Nu citiţi din Eminescu doar “La steaua care a răsărit..” Citiţi-i publicistica şi veţi vede că fost un antisemit pur. Nu-i citiţi lui Eliade doar “Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, citiţi-i şi ce a scris înainte şi veţi vedea că ideile lui erau pur legionare. La fel, Cioran. Nu citiţi doar “Pe culmile disperării”, citiţi ce-a scris înainte şi veţi vedea că ideile lui erau legionare.

Dar şi Eliade şi Cioran s-au dezis, apoi, de judecata lor din tinereţe. Ambii au admis că s-au înşelat.

Nu sunt singurii păcatoşi din lume. Knut Hamsun, un scriitor minunat, a împărtăşit ideile naziste, nu citiţi doar „Foamea”. La fel, Ferdinand Celine – nu-i citiţi doar „Călătorie la capătul nopţii”, o carte la fel de frumoasă precum cerul limpede pe care-l priveşti noaptea, în bezna unui câmp. Citiţi-i şi ce a scris înainte, citiţi despre colaborationismul lui în timpul ocupării Franţei, despre condamnarea la închisoare pentru colaboraţionismul său.

Mie-mi place mult Sartre, limpezimea filosofiei lui, dar Sartre a comis păcate uriaşe.

Sartre a avut dovezile gulagului sovietic, pentru că, fiind atât de cunoscut şi influent, oamenii aveau încredere în el şi i-au transmis dovezi ca el să le arate mai departe. Nu a făcut-o, nu pentru că nu a a putut, ci pentru că nu a vrut. Un ticălos.

A nu scrie despre astea? Ar fi pură prostie, nu doar prostie, ci şi cumplită ticăloşie.

Cărtărescu a fost profesor, înainte de a se dedica complet scrisului. I-am fost elev. Mergeam la cursurile lui cu plăcere, pentru că era o plăcere să-l asculţi. Nu putea trece sub tăcere că Eminescu a fost antisemit, atâta vreme cât vorbea de publicistica lui Eminescu.

Iată ce spune Cărtărescu: “'Arta nu îţi dă nici mâncare, nici băutură, dar îţi dă un motiv ca să trăieşti. Este o bucurie care depăşeşte, de fapt, concreteţea aceasta jignitoare a lumii, concreteţea materiei. Merge deasupra ei, pluteşte deasupra ei şi prin asta ne trage şi pe noi.”

Nicolae Breban, membru al Academiei, să-i interzică lui Cărtărescu să intre în Academie? Cica „nu are personaje”. Că, în toate romanele lui ar fi doar el, taică-su şi mă-sa. Păi câte personaje sunt în lunga meditaţie din „În căutarea timpului pierdut” a lui Prust, moş Breban? Zici că nu e „de nivelul Academiei”.

Dar dumneata eşti de nivelul Academiei? I-ai ridicat osanale Elenei Ceauşescu cum niciun om onorabil nu ar fi îndrăznit să o facă. L-ai lăudat pe Nicolae Ceauşescu când milioane de oameni îl visau spânzurat. Ai fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist, acum membru al Academiei. Şi spui, din această poziţie, că cel mai cunoscut scriitor contemporan român, cel mai iubit şi aici şi aiurea, tradus în 20 de limbi, “nu este de nivelul Academiei”? Tu, care eşti turnator la Securitate, mergeai în casa lui Paul Goma şi apoi scriai la Securitate ce zicea fraierul, crezându-te prieten?

Ai dreptate, nu e de Academie, câtă vreme Academia e populata de jeguri, foşti comunişti ca tine. Este deasupra Academiei cu un miliard de kilometri.