Micul Trianon – construit după modelul Versailles

Micul Trianon sau Palatul Domniţei a fost proiectat asemănător cu Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa, la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Deşi acum au rămas doar ruinile frumosului palat, arhitectura sa spectaculoasă atrage privirile, chiar şi după mai bine de un secol de la construirea sa.Povestea Micului Trianon de la Floreşti

Povestea palatului începe undeva în anul 1907 când Gheorghe Grigore Cantacuzino – cunoscut şi sub denumirea de Nababul datorită averii sale colosale – i-a poruncit arhitectului şef al ministerului de interne Ion D. Berindey, să contruiască o copie fidelă a Trianonului de la Versailles.

Cantacuzino urma să dăruiască Micul Trianon nepoatei sale Alice Cantacuzino.Micul Trianon a fost lucrat cu pricepere de maeştri zidari din Franţa, care au  finalizat proiectul în anul 1914 fiind o capodoperă arhitecturală a vremii respective.

Pentru construirea clădirii palatului au fost puse la dispoziţie cele mai noi tehnici şi cele mai bune materiale ale epocii. S-au folosit betonul armat, şina de cale ferată şi pentru prima dată într-un palat, granitul  – care era folosit la podul de la Cernavodă.

Rezultatul construcţiei a fost unul excelent, palatul construit pe 3 nivele inegale imită ca structură Micul Trianon, iar la faţadă împrumută elemente din Marele Trianon, precum cele zece coloane neoclasice grupate în perechi, cu excepţia celor exterioare.

Faţada dinspre sud este extrem de spectaculoasă, prezentând o sculptură în basorelief care reprezintă doi îngeri ce poartă blazonul familiei. Se remarcă şi ancadramentele ferestrelor care sunt sculptate în piatră de Albeşti care la fiecare nivel au un motiv diferit. Zidurile exterioare au o grosime de peste un metru, iar fundaţia şi demisolul clădirii a fost realizate din piatră brută. Aşa se explică trăinicia palatului.