Pentru ca actul artistic sa fie corect si apreciat, este nevoie ca membrii unui cor sa cante pe cat mai multe voci. Pentru ca afacerile sa fie afaceri, mai ales intr-o economie inca in formare, cum este cea a Romaniei, ar trebui ca membrii comunitatii de afaceri sa "cante" la unison, indiferent de numarul lor.

Pana acum patronatele s-au dovedit a avea vocile, dar corul a lipsit. Nu este vorba de necesitatea unei unificari fizice a multelor asociatii, confederatii si uniuni patronale din Romania, cat de necesitatea unui mesaj coerent, in contraponderea celui sindical. Exemplul ultimului mare subiect care a adus la rampa sindicate si patronate, alaturi de Guvern, adica modificarea Codului muncii, si modul in care a reactionat fiecare din primele doua entitati este edificator: sindicatele au ripostat prompt si coerent, in timp ce patronatele au parut destul de neconvingatoare in a apara propunerile guvernamentale de modificare, care le erau favorabile in mare masura. "La baza slabiciunii de care au dat dovada patronatele stau in primul rand lipsa unei constiinte de sine, a identitatii sociale, a unei doctrine specifice. Lipsa culturii corporatiste, managementul reprezentarii defectuos si ineficient ar fi alta slabiciune derivata din prima categorie. In sfarsit, lipsa liderilor autentici si a activistilor profesionisti calificati pentru munca de reprezentare, dialog social si servicii eficiente pentru membrii organizatiilor patronale. Organizarea defectuoasa, structurarea inadecvata, substituirea cu grupuri de interese a miscarii patronale veritabile ar putea fi tot puncte slabe", explica Adrian Izvoranu, directorul general al Confederatiei Patronale a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC).

Istoria patronatelor din Romania este chiar mai scurta decat a capitalismului postrevolutionar. Unele din primele structuri asa-zis patronale nu au facut decat sa prelungeasca existenta unor structuri din perioada de dinainte de 1989, de genul centralelor. Alte organizatii patronale s-au infiintat, asa cum spune si Adrian Izvoranu, pe grupuri de interese, reprezentativitatea reala a acestora fiind redusa spre inexistenta. Infiintarea Consiliului Economic si Social (CES), organizatie care ar fi trebuit sa usureze dialogul dintre autoritati si reprezentantii patronatelor si sindicatelor, s-a facut intr-un moment in care ponderea capitalului de stat era covarsitoare in economia romaneasca; drept urmare din componenta CES lipsesc patronatele in acceptiunea larga a termenului, adica cele asociate capitalului privat, fiind prezenti cei ce s-ar putea defini prin termenul mai larg de angajatori.

Dinu Patriciu, presedintele Confederatiei Nationale a Patronatului Roman, este mai categoric: "CES trebuie reinviat. Intentionam sa solicitam modificarea legii CES". Una din modificarile vizate priveste criteriile de reprezentativitate a organizatiilor ce intra in CES, in prezent fiind aplicate cele din legea contractelor colective de munca. Concret, nemultumitii cred ca pentru admiterea in CES organizatiile patronale ar trebui sa prezinte numarul real al organizatiilor si companiilor pe care le reprezinta si nu pe cel din hotararea judecatoreasca de infiintare. "Ar mai trebui luate in calcul si activitatile pe care le-a intreprins respectiva organizatie, vorbesc de seminarii, conferinte sau intalniri de afaceri", spune Mihai Manoliu, secretarul general al Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR).

Reprezentativitatea este in prezent o nebuloasa pe care o recunosc chiar patronatele. Unele relatari din presa spun ca insumate, declaratiile asupra reprezentativitatii insumeaza in jur de 10 milioane de angajati, in timp ce intr-un studiu al Uniunii Generale a Industriasilor din Romania 1903 (UGIR 1903) numarul scade la 5 milioane de angajati - oricum, peste cele 4 milioane de angajati din economie. "Conventiile internationale prevad libertatea de asociere a companiilor la oricate organizatii doresc, iar constatarile din presa ar spune ca numeroase companii fac parte din mai multe organizatii. In realitate nimeni nu a verificat vreodata daca declaratiile organizatiilor sunt reale. Multe din ele au in evidenta firme care nu mai exista sau care nu mai activeaza de multi ani. Un mijloc simplu de verificare ar fi bugetele organizatiilor. O confederatie care spune ca are in structura cateva mii de companii ar trebui sa aiba incasari din cotizatii de ordinul catorva miliarde de lei lunar", spune Adrian Izvoranu de la CPISC.

In materie de bugete avem parte chiar de o ironie, pentru ca exista organizatii patronale, ale oamenilor bogati, care sunt sarace. "Principalul motiv este legat de faptul ca in dorinta de a fi reprezentate, multe companii au aderat la diverse organizatii patronale. Neprimind insa serviciile promise si constatand ca organizatiile contineau structuri executive minuscule si compuse de regula din pensionari, incapabili sa le sustina si reprezinte interesele, companiile nu au mai platit cotizatiile asumate si nu mai participa la actiuni. Multe organizatii ce se declara reprezentative nu mai au astfel resurse pentru sustinerea unui aparat executiv minim", spune Adrian Izvoranu.

Studiul UGIR 1903 vorbeste si despre faptul ca exista asociatii patronale care nu au structuri profesionale in componenta si nu au filiale in cel putin 21 de judete, dar care au obtinut statut de confederatie reprezentativa, dar si de faptul ca unele confederatii desfasoara activitati formale, numai la nivelul liderilor.

Legea de modificare a CES nu este singura pe care patronii o vor modificata, pe agenda fiind chiar si Legea Patronatelor. "Din estul Europei, numai noi si ucrainenii avem o lege a patronatelor", precizeaza Mihai Manoliu. Marea provocare pentru patronate nu sunt acum modificarile legislative, ci aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si efectele asupra mediului de afaceri. "Modificarile la Codul muncii, ale Codului fiscal si ale legilor ce privesc relatiile sociale trebuie privite prin prisma integrarii in UE, o pregatesc", spune Dinu Patriciu. "Riscul este de a deveni o natiune de salariati, o simpla piata pentru celelalte economii performante", crede Adrian Izvoranu.

Aderarea ar putea insemna atat disparitia unor patronate cat si pierderea definitiva a credibilitatii. "Nici companiile nu sunt pregatite pentru aderare, nu sunt pregatite sa inteleaga ce inseamna aderarea. Nu stiu cate vor disparea dupa momentul aderarii, dar numarul nu va fi mic. Vor fi afectate in special IMM-urile", spune Dinu Patriciu.

In aceste conditii, unitate sau unificare? "O voce unitara, dar nu unica", spune Mihai Manoliu de la ACPR. "Unificarea este necesara in masura in care dialogul social ar fi usurat si eficientizat. Este nevoie de fapt de un organism de coordonare si reprezentare unitara. Ramurile economiei intra adesea intr-o contradictie fireasca, data de evolutiile pietei, unificarea lor fiind de neconceput", sustine Adrian Izvoranu de la CPISC.

In prezent o analiza a situatiei patronatelor ar evidentia ACPR ca fiind in pole-position. Sefii organizatiei spun ca organizatia a adunat sub umbrela sa sapte mari organizatii patronale din cele 11 existente alaturi de o serie de asociatii profesionale. La jumatatea anului trecut ACPR a fost primita in UNICE, asociatie a industriasilor europeni, reprezentativa la nivel continental alaturi de alte doua entitati, una pentru IMM-urile din Europa si cealalta a serviciilor publice. Atuul ACPR este ca UNICE a anuntat ca nu va mai primi si alte organizatii din Romania, asa ca oricine vrea sa intre pe teren european trebuie sa treaca intai pe la ACPE. Alianta a fost recent reconfirmata drept partener de discutii si de Organizatia Internationala a Muncii.

ACPR isi propune sa schimbe si modul in care se prezinta public patronatele, intentionand ca in aceasta primavara sa apeleze la serviciile unei agentii profesioniste, care sa le schimbe imaginea si care sa deruleze campanii publicitare care sa evidentieze, de exemplu, necesitatea cresterii competitivitatii companiilor romanesti sau impunerea unor branduri nationale.  Daca e sa fim cinstiti, termenul "patron" nu este foarte popular pentru romani. Sa fie in stare sa schimbe o campanie publicitara ce nu s-a schimbat in zece ani?