„România a însemnat şi va însemna întotdeauna pentru mine acasă, aşa că întoarcerea în ţară se va întâmpla într-o zi. Singura întrebare este când”, spune executivul care locuieşte astăzi la Zagreb, în Croaţia, şi care are un rol de manager regional pe opt pieţe. El este în prezent area head of trade & business development pentru statele din zona Adriaticii, respectiv Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo şi Slovenia.

Lucrează pentru British American Tobacco, producător de ţigări care are în portofoliu mărci precum Kent sau Glo (ţigară electronică). A plecat din România în 2005 cu destinaţia Bulgaria, iar după o „escală” la Kiev a ajuns în Africa pentru ca apoi să revină pe pământ european acum trei ani şi jumătate.

„Pentru asta (revenirea în ţară - n.red.) am vrut să acumulez suficientă experienţă astfel încât la întoarcere să fac o diferenţă, să adaug valoare; şi apoi să găsesc acel ceva pentru care să mă întorc, în care să cred şi care să-mi dea un scop.” Simte că prima condiţie e îndeplinită, aşa că revenirea acasă se poate întâmpla în orice moment, cât timp acest lucru are un sens.

„De-a lungul întregii mele cariere am fost condus de nevoia continuă de a învăţa ceva nou şi a deveni cât mai performant.” O explicaţie ar putea fi faptul că a fost crescut de o mamă profesoară. „Destul de devreme în carieră am realizat că aş putea să îmi ating cel mai bine acest scop în cadrul unei multinaţionale.” Prima oportunitate aparută în acest sens a fost la British American Tobacco şi a fost cu noroc, după cum spune chiar el.

„Nu am realizat în acel moment unde am ajuns. Acest lucru s-a întamplat ulterior (…) Am avansat cu paşi siguri în interiorul organizaţiei din România, până în momentul în care am acceptat provocarea de a coordona proiectul de intrare a BAT pe piaţa din Bulgaria în 2005 şi, ulterior, de a conduce operaţiunile comerciale din această ţară.” A plecat atunci alături de o echipă multifuncţională formată dintr-o mână de „oameni inimoşi” din organizaţia din România.

A continuat să se dezvolte profesional atât în roluri de management pe pieţe locale, precum cel din Bulgaria sau cel de manager de proiect din Ucraina, cât şi în roluri de arie sau regionale. Călin Bota s-a ocupat spre exemplu de dezvoltarea strategiei comerciale pentru zona Europa de Sud-Est, ce include pieţe precum Italia, Grecia, Malta, Cipru, România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Albania. Tot el a administrat şi coordonarea programului de reducere a contrabandei cu ţigări şi definire a strategiei de preţ pentru regiunea Europa de Est. „În aria Africa Centrală şi de Est (14 pieţe – insulele Mauritius şi La Reunion, Kenya, Tanzania, Uganda, Ruanda, Congo, Burundi, Sudanul de Sud, Etiopia, Eritreea, Djibouti şi cele două Somalii) am fost responsabil pentru partea comercială, de dezvoltare şi marketing de piaţă.”

Odată cu achiziţia de către BAT a companiei croate de tutun TDR d.o.o. în 2015, a decis să revină pe bătrânul continent şi să se alăture unei echipei multifuncţionale de integrare a noului business în BAT. El a devenit responsabil de integrarea părţii comerciale, a canalelor de distribuţie a produselor şi a marketingului de piaţă.

„În carieră am căutat întotdeauna să-mi lărgesc orizontul profesional, prin oportunităţi de dezvoltare nu doar ca om de vânzări şi de marketing, ci şi în cadrul altor roluri, ca generalist sau în domenii şi geografii variate.” În paralel cu cariera şi-a continuat şi studiile cu un EMBA dual, oferit de London Business School şi Columbia Business School din New York care, pe lângă partea de evoluţie profesională, i-a oferit şansa ca, pentru aproape doi ani, să fie în contact şi să înţeleagă mentalitatea şi societatea americană. Despre fiecare experienţă spune că l-a schimbat şi l-a îmbogăţit ca om, personal şi profesional. Şi totuşi, anii petrecuţi în Africa şi-i aminteşte ca fiind cei mai fascinanţi.

„E un loc în care trebuie să trăieşti pentru a înţelege de ce se spune că dă dependenţă. Nu cred că a descris cineva mai bine lucrul acesta decât Elspeth Huxley: «Africa is a cruel country; it takes your heart and grind it into powdered stone – and no one minds». O traducere aproximativă ar suna cam aşa: «Africa este un loc nemilos; îţi ia inima şi ţi-o face pulbere – şi nimeni nu se supără».

Au trecut trei ani şi jumătate de când a plecat de pe continentul negru, dar experienţa a rămas încă vie. Din Africa a venit în Europa, mai exact în Croaţia, la Zagreb, unde locuieşte şi astăzi.

„În prezent coordonez activităţile de vânzări, de activare a consumatorilor, activităţile de marketing de piaţă şi de dezvoltare a competenţelor de marketing ale BAT în pieţele din spaţiul adriatic.” Lansarea unor produse noi, precum ţigara electronică Glo, duce la schimbări importante pe piaţa tutunului, spune executivul român. El adaugă că lansarea Glo în două dintre pieţele din zona adriatică – Croaţia şi Serbia – a presupus o abordare total nouă în ceea ce priveşte deschiderea unor canale alternative de vânzare şi de marketing.

„În poziţia actuală călătoresc mult, mă întâlnesc cu echipele de vânzări şi trade marketing din pieţele locale şi cu parteneri cheie.”  Când nu călătoreşte, e implicat în diverse şedinţe sau întâlniri şi dedică mare parte din timpul rămas echipei sale, de suport de arie, aflată în Zagreb. „Sunt matinal, iubesc prospeţimea dimineţilor şi încerc să mă menţin cât mai activ, făcând mult sport. Atunci când nu călătoresc, ziua se încheie întotdeauna cu o cină în familie, moment în care ne strângem toţi, cu copiii, în jurul mesei. Weekendurile sunt active: călătorim, petrecem mult timp afară, împreună.”

Vine acasă de câteva ori pe an, la Satu Mare, unde e familia sa − de sărbători şi pe parcursul vacanţei de vară. În cei patru ani petrecuţi în Africa nu a venit niciodată în ţară, în schimb a avut vizitatori.

„În tot acest timp (de când a plecat prima dată în 2005 - n.red.), România s-a schimbat mult, a evoluat, iar schimbările sunt mult mai vizibile după aceste perioade de absenţă decât dacă s-ar fi petrecut în faţa ochilor mei.”

Oraşele arată diferit, se observă investiţii cu preponderenţă venite din mediul privat în multe domenii. Se simte şi prezenţa finanţării cu fonduri europene în unele sectoare, deci paşi se fac, spune Călin Bota. „Poate viteza cu care evoluăm trebuie îmbunătăţită, iar faptul că infrastructura este încă precară aruncă o uşoară umbră asupra multor lucruri bune care s-au dezvoltat.” Din România, de-a lungul anilor de absenţă, întotdeauna i-au lipsit oamenii, inteligenţa, spontaneitatea şi creativitatea nativă a românilor. „Familia mi-a fost mereu aproape, vorbim foarte des şi chiar şi - atunci când locuiam departe, în Africa, am reuşit să ne vedem în fiecare an, chiar dacă nu atât de des cât ne doream.”

Gastronomic vorbind, mâncarea tradiţională nu-i lipseşte, deoarece, fiind pasionat de gastronomie, găteşte mult alături de familie şi cu preponderenţă româneşte. „Ca o curiozitate, dacă cineva se întreabă dacă se pot găti piftie şi cozonac de Crăciun în Kenya, răspunsul este da, iar pentru sarmale, nici măcar nu e nevoie de o ocazie specială.”

Îi mai este dor şi de anumite locuri cu semnificaţie aparte. De cele mai multe ori însă locurile sunt legate de anumite persoane, deci până la urmă tot la oameni ajungem, spune el.

Când vine vorba de ce îi e cel mai puţin dor, spune că a lipsit o perioadă prea lungă din ţară şi nu vine suficient de des pentru a emite judecăţi de valoare. „Pentru mine, acasă rămâne acasă, chiar dacă nu totul este perfect. Percep aceste imperfecţiuni ca lucruri care ne dau individualitate, identitate.”

E conştient însă că, trăind în România, confruntându-te cu ele zi de zi, unele lucruri sunt extrem de neplăcute şi reprezintă mari provocări. Ca de exemplu, traficul din Bucureşti. „În ultima vizită de business în Bucureşti, în noiembrie, şoferul care ne-a însoţit pe parcursul câtorva zile a devenit eroul nostru.”

Astfel, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România, acestea ar fi infrastructura, infrastructura, infrastructura (rutieră, în particular, dar infrastructura în general). „Cred că suntem astăzi una dintre ţările membre ale UE cu cea mai precară infrastructură rutieră. O infrastuctură rutieră dezvoltată la nivelul nevoilor prezente nu este un plus, nu este un «nice to have», ci un imperativ absolut cu efecte pozitive clare pe plan economic, macro, dar şi la nivel de micro.” Nu este de neglijat nici impactul social, cu vaste implicaţii la nivel de mentalitate colectivă şi comportament; este şi o dovadă de civilizaţie, spune el.

În valorificarea potenţialului enorm al României, în turism de exemplu dar nu numai, suntem într-o competiţie acerbă cu alte ţări care au, poate, la fel de mult de oferit. Croaţia, ţara în care trăieşte acum, are o populaţie de doar 4,3 milioane de oameni, dar a reuşit să construiască pe parcursul a numai şapte ani, începând cu 2006-2007 şi până la intrarea în UE în 2013, o reţea naţională completă de infrastructură rutieră de peste 1.300 km. „Cred că avantajele sunt evidente. Dacă ar fi să continuu, provenind dintr-o familie de dascăli, aş adăuga nevoia îmbunătăţirii calităţii educaţiei, dar şi a serviciilor medicale publice.” 

Per ansamblu însă, contează de fiecare dată din ce unghi priveşti problemele, iar Călin Bota alege să vadă partea plină a paharului.

Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

Am avut tangenţă în ultima perioadă doar cu traficul din Bucureşti şi cu cel din Satu Mare şi din păcate experienţele nu au fost dintre cele mai plăcute.

Zagrebul, unde locuiesc acum, este un oraş cochet, bine organizat şi întreţinut, ca de altfel întreaga Croaţie. În Zagreb şi în general în Croaţia problema traficului nu a atins niveluri dramatice, acordându-i-se o atenţie constantă prin dezvoltarea de noi proiecte de infrastructură, lucru care se reflectă în calitatea vieţii în general.

Sunt un mare iubitor de cafea, aşa că în Zagreb o duc bine. Cultura cafelei în Croaţia se ridică la nivelul celei din Italia. Există foarte multe cafenele drăguţe, oamenii ies mult. Am fost răsfăţat şi cu cafeaua din Kenya şi în general cu cafeaua din Africa (Etiopia este un mare producător) - foarte proaspătă, prăjită mediu, ce oferă arome diferite şi extrem de interesante faţă de cafeaua disponibilă în general la noi. O recomand cu căldură.

Scena culinară în Croaţia este foarte diversă, de o foarte bună calitate, fiind influenţată de specificul local al marilor regiuni: Slavonia (est), Dalmaţia (sud, coastă şi insule) şi Istria (peninsulă din vestul ţării). Dacă în Slavonia bucătăria este axată pe carne şi produse din carne, în zona de coastă vorbim de mult peşte şi fructe de mare din apele adriatice (skampi, calmari, scoici). O mare surpriză pentru mine a fost Istria, unde am descoperit o adevărată cultură culinară bazată pe trufe, uleiul de măsline specific, recunoscut şi premiat internaţional şi o bucătărie extrem de diversă, ce face cu succes concurenţă celei italieneşti.  Admir faptul că în Croaţia se consumă şi se promovează cu preponderentă produse locale, sortimente de vin locale, agroturismul, iar infrastructura dezvoltată face toate aceste lucruri foarte accesibile.

Dacă vă întoarceţi, vreţi să veniţi ca angajat sau ca antreprenor?

Eu m-am format şi am experienţă în a adăuga valoare în organizaţii mari, deci tendinţa naturală ar fi să optez tot pentru o organizaţie mare. Asta nu înseamnă că iau în considerare doar spectrul multinaţional şi exclud partea de business privat, dimpotrivă.

Antreprenoriatul prezintă provocări majore într-un mediu de business cum e cel românesc, dar şi o oportunitate pe termen lung.

Cel mai important este să fie acel ceva în care să cred, care să-mi dea un sens şi posibilitatea de a adăuga valoare şi de a contribui atât la dezvoltarea businessului, cât şi a oamenilor.

Câţi oameni aveţi în subordine? Ce valoare are businessul pe care îl coordonaţi?

Având în vedere backgroundul meu în sales & marketing, am avut în subordine, direct şi indirect, organizaţii relativ mari, cu 500-600 şi chiar peste 1.000 de oameni.

Dar am avut şi roluri, îndeosebi cele la nivel regional, unde numărul de oameni din subordine nu era mare, în schimb aveau o expertiză înaltă în domeniu. Cu ajutorul lor am dezvoltat diverse strategii de business, implementate ulterior prin intermediul organizaţiilor din pieţele locale.

Businessul unde activez în prezent, format din opt pieţe (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo şi Slovenia), a rezultat ca urmare a achiziţiei în 2015 a companiei TDR d.o.o. cu sediul în Croaţia, dar cu operaţiuni în întreaga zonă adriatică, şi are o contribuţie esenţială la businessul BAT în Europa Centrală şi de Sud. Prin intermediul acestei achiziţii, una dintre cele mai de succes din trecutul recent al BAT, compania şi-a consolidat poziţia în zona Adriaticii. În 6 din cele 8 ţări din regiune, British American Tobacco este lider de piaţă sau challenger la poziţia de lider.