Rata natalităţii în Polonia a scăzut la cel mai scăzut nivel de după cel de-al Doilea Război Mondial, sfidând eforturile guvernului naţionalist de a face faţă îmbătrânirii populaţiei ţării, scrie Bloomberg.

Numărul naşterilor a scăzut la 290.975 în anul până în iunie, cu aproape 9% mai puţin decât în anul precedent, potrivit Oficiului Naţional de Statistică. Tendinţa, care stabileşte un nou minim, extinde declinul înregistrat în cea de-a şasea economie a Uniunii Europene din 2018.

Eşecul de a inversa schimbarea demografică a Poloniei a atras critici din partea opoziţiei, care încearcă să înlăture partidul de guvernământ Lege şi Justiţie în cadrul alegerilor parlamentare aşteptate în octombrie. Partidul şi-a consolidat politica de marcă privind alocaţiile pentru copii în timpul campaniei din acest an, promiţând să majoreze plăţile lunare pentru familiile cu copii la 800 de zloţi (200 de dolari) pe lună, de la 500 de zloţi sau 124 de dolari.

Proiectul beneficiază de un sprijin larg - cel mai mare partid de opoziţie a declarat că va introduce mai devreme această majorare - deşi nu prea are succes în ceea ce priveşte inversarea trandului demografic, deoarece îmbătrânirea forţei de muncă impune costuri mai mari pentru pensii şi creează penurie de forţă de muncă.

În timp ce o proporţie din ce în ce mai mare de străini - inclusiv un aflux de aproximativ 1,5 milioane de refugiaţi ucraineni - umple golurile de forţă de muncă, Polonia ar trebui să accepte încă 2,75 milioane de migranţi apţi pentru muncă până în 2032 pentru a menţine constantă proporţia de pensionari în raport cu forţa de muncă, potrivit unui raport al Biroului de Securitate Socială din Polonia.

Dar migraţia este o problemă polarizatoare în politica poloneză. Deşi Polonia a fost lăudată pentru adăpostirea refugiaţilor ucraineni, guvernul de la Varşovia a încercat să zădărnicească o propunere a UE care ar impune amenzi pentru nerespectarea cotelor de azil.

Polonia a refuzat să primească solicitanţi de azil în 2015-2016, când continentul s-a confruntat cu un val de peste un milion de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În acelaşi timp, numărul de permise de muncă eliberate migranţilor veniţi din afara Europei a crescut vertiginos.