Fraudatorii tipici investigaţi în România de KPMG au prezentat următoarele caracteristici:

• Vârstă între 26 şi 35 de ani (62% dintre fraudatori aveau între 26 şi 35 de ani)

• Deţin o poziţie de manager sau director executiv

• Motivaţi de lăcomie (77% dintre fraudatori)

• Cu un stil de conducere autocratic (31% dintre fraudatori)

• Stăruitori (92% dintre fraude au continuat pentru 3 sau mai mulţi ani)

Profilul global realizat de KPMG reflectă că fraudatorul este, deseori, angajat al organizaţiei-victimă (61%), colaborează pe ascuns cu alţii (70%) şi a fost angajat de organizaţia-victimă de mai mult de şase ani înainte de a comite o fraudă (42%).

“Specialiştii din domeniul anti-fraudă au dezbătut îndelung dacă poate fi dezvoltat un profil al fraudatorului suficient de precis care să permită organizaţiilor să descopere aceşti indivizi în acţiune sau chiar înainte de comiterea fraudei,” spune Déan Friedman, liderul Reţelei de Investigaţii a KPMG în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.  “Prezicerea unei infracţiuni este, cel puţin pentru moment, de domeniul ştiinţifico-fantasticului. Dar analiza naturii mereu în schimbare a fraudei şi a fraudatorului poate ajuta organizaţiile să-şi întărească apărarea împotriva acestor activităţi criminale. A fi în gardă înseamnă a fi pregătit.”

Caracteristicile unui fraudator tipic la nivel global includ:

• Vârsta între 36 şi 45 de ani (70 de procente dintre fraudatori având vârste între 36 şi 55 de ani).

• Angajat într-o poziţie de conducere executivă, în funcţia financiară, operaţională sau vânzări/marketing.

• Deţine o poziţie de manager sau director executiv (25 şi 29 de procente respectiv).

• Angajat în organizaţie de mai mult de şase ani.

• Fraudator oportunist – aflat la prima abatere, angajat de încredere, comportamentul lui îi surprinde pe ceilalţi. Prădătorii, cei care caută organizaţii pentru a putea începe o schemă aproape imediat după angajare şi fraudează organizaţia deliberat şi fără remuşcări, sunt mai rar întâlniţi.

Profilul global indică faptul că 70 de procente dintre fraudatori nu au lucrat singuri la comiterea fraudei. în Romania, toate cazurile analizate au implicat complici. Richard Perrin, Partner Risk Consulting, KPMG Romania, spune: “Rezultatele acestui studiu indică faptul că, pe perioada crizei economice, fraudatorii s-au concentrat pe delapidarea fondurilor din companii prin fraude cu achiziţii şi alte forme de delapidare. Au folosit ajutorul prietenilor sau foştilor asociaţi pentru a-şi ascunde acţiunile, pentru o perioadă medie între 3 şi 5 ani. Aproape jumătate din fraudatori par să fi folosit câştigurile fraudulente pentru a-şi finanţa stilul de viaţă, în dauna organizaţiei. Prin urmare, organizaţiile trebuie să sape mai adânc înainte de a începe colaborarea cu un potenţial partener de afaceri, ca să se asigure că nu există conflicte de interese între proprii angajaţi şi potenţialul partener de afaceri.”

Studiul la nivel global a descoperit că mai mult de jumătate (54%) dintre fraude au fost facilitate de controale interne ineficiente. Cazurile din România arată totuşi că multe dintre fraude au fost comise prin trecerea peste controale a managerilor – în 38 de procente dintre fraudele investigate, autoritatea nelimitată a managerilor a fost un factor determinant în realizarea fraudei.

Jimmy Helm, Coordonatorul Serviciilor de Investigare a Fraudei ale KPMG în Europa Centrală şi de Est, afirmă: “Concluziile studiului arată că acţionarii, organismele de supraveghere şi alte părţi interesate trebuie să crească nivelul de supraveghere asupra activităţilor conducerii, iar membrii acesteia sa răspundă pentru eşecul proceselor şi sistemelor de control intern ale organizaţiei. Un mod de a îmbunătăţi mediul de control intern este implementarea unui mecanism eficient al raportării de integritate (“whistle-blowing mechanism”) – majoritatea cazurilor investigate în România au fost depistate prin ponturi informale. Această observaţie este întărită şi de concluzia că, în acele cazuri în care frauda a fost identificată prin avertizări de integritate, durata medie a desfăşurării fraudei a fost mai mică decât pentru fraudele descoperite prin metode tradiţionale, cum ar fi audituri interne. Probabilitatea detectării timpurii este ea însăşi un control preventiv şi evident că reduce pierderile potenţiale pe care organizaţia le poate suferi în urma fraudei.”

Datele au fost colectate din investigaţiile  fraudelor, realizate de specialiştii KPMG din firmele membre din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMA), America de Nord si de Sud, şi Asia-Pacific în perioada august 2011 -  februarie 2013.  KPMG a analizat un total de 596 fraudatori care au fost implicaţi în fapte comise în 78 de ţări. Studiul a examinat investigaţii ale fraudelor comise de ”gulerele-albe” din toate regiunile unde făptuitorul era cunoscut şi existau suficiente informaţii contextuale despre faptă. încorporează observaţiile şi părerile coordonatorilor de investigaţii din 42 de ţări. Raportul se bazează şi pe studiile similar realizate în 2011 şi 2007.