Creşterile de taxe, taxele noi, economiile de la buget şi măsurile de combatere a evaziunii fiscale puse în dezbatere publică de coaliţia PSD-PNL sunt foarte departe de a acoperi nevoile bugetare şi de a aduce deficitul bugetar în ţinte. 

O spune chiar Ministerul de Finanţe în nota de fundamentare: pachetul fiscal-bugetar de 82 de pagini propus de coaliţie va avea un impact bugetar de 600 mil. lei în 2023 şi de 19 mld. lei în 2024. Adică 0,04% din PIB în 2023, în condiţiile în care s-a vorbit de un derapaj bugetar de 1,2% din PIB, adică de 30 de ori mai mare.

Măsurile anunţate de guvern sunt stufoase: taxe pe cifra de afaceri a marilor companii, o taxă suplimentară pe veniturile băncilor, modificarea regimurilor microîntreprinderilor şi eliminarea unor nişe fiscale. ZF a solicitat Ministerului de Finanţe impactul bugetar al fiecărei măsuri în parte, dar, până la publicarea acestui material, nu a primit răspuns.

În 2024, impactul bugetar total al pachetului este de 1,1% din PIB. Ar fi insuficient şi dacă guvernul ar fi în grafic cu deficitul pe 2023, adică la 4,4% din PIB, dar este departe.

Iată că, negru pe alb, guvernul recunoaşte că măsurile propuse nu au cum să ajungă pentru a recalibra bugetul în marja unui deficit rezonabil. Nu este public în acest moment la ce acord s-a ajuns cu Comisia Europeană sau s-ar putea ajunge, dar surse solide spun că un deficit de peste 5,5% din PIB în 2023 şi peste 3,5% din PIB în 2024 iese din discuţie şi procedura de deficit excesiv trece la următorul pas. Într-un final, dacă guvernul nu va reuşi să intre în ţintele asumate, se vor pierde fonduri europene, dar procedura este lungă şi destul de birocratică, cu mai multe pârghii ca România să reintre în matcă şi să nu piardă fonduri europene.

Execuţia bugetară este clară: cheltuielile angajate au fost depăşite cu 13 mld. lei numai în primele şapte luni din an şi nu pot fi oprite, pentru că sunt cheltuieli fixe, cu salarii şi pensii. Cu inflaţie de peste 10% constantă în ultimul an, dar mult mai puternic resimţită, orice încercare de tăieri salariale sau chiar şi de oprire a creşterilor va fi contrată de greve în mediul public, aşa cum s-a întâmplat şi încă se întâmplă.

Pachetul de măsuri vine şi pune sigiliul pe un deficit mai mare decât unul considerat rezonabil, pentru că dacă guvernul nu va veni cu alte măsuri, cum ar fi creşteri de TVA, recuperările sunt foarte mici doar din aşa-zisele economii la cheltuieli. Că economiile promise sunt credibile sau nu, nici nu mai contează acum.

Este un scenariu plauzibil în care guvernul consideră 2023 jucat deja, în care să se fi resemnat cu un deficit mai mare decât ţintele asumate, fără consecinţe foarte dure: agenţiile de rating, pieţele financiare şi Comisia Europeană văd că sunt încercări de echilibrare a bugetului şi se duc negocieri şi pe alte măsuri.

Miza este 2024 şi anii care urmează. De unde poate tăia cheltuieli guvernul şi de unde aduce noi resurse la buget?

Calculele politice, dar şi situaţia socio-economică tensionată scot din discuţie tăieri serioase de cheltuieli de salarii publice sau pensii. Dar nici pe partea de venituri situaţia nu este roz. Consumul, care generează încasări din TVA pentru buget este în piuneze şi un fapt alarmant este că scade consumul de energie, ceea ce înseamnă că marii consumatori industriali din România încep să ducă lipsă de comenzi. Totul se corelează cu o economie europeană în stagnare şi chiar recesiune în marile pieţe vestice. Creşterea economică a dezamăgit în prima parte din 2023 şi prognozele s-au redus pentru restul anului.

În tot tabloul macro, pare că singurul aliat al guvernului în lupta cu deficitul este inflaţia, doar că inflaţia este un aliat perfid care se poate întoarce oricând împotriva sa.

Se conturează, aşadar, din ce în ce mai cert perspectiva unui nou pachet fiscal-bugetar, doar că mai îndrăzneţ de data aceasta, pentru că, suplimentar faţă de ce a anunţat deja guvernul, va mai fi nevoie de încă 2-3% din PIB în 2024 pentru a ajunge într-un deficit măcar aproape de rezonabil. Creşterea economică nu se ştie cât va ajuta, dobânzile, deşi stabile, sunt totuşi încă sus şi ca nisipul între rotiţele economiei, iar cheltuielile nu pot fi scăzute drastic într-un mod realist. În tot acest peisaj, noi creşteri de taxe, cel mai probabil de TVA, aşa cum deja se discută, sunt inevitabile.