Oamenii de ştiinţă elveţieni au utilizat electroencefalografia (EEG) pentru a măsura activitatea cerebrală. Ei au descoperit în acest fel diferenţe considerabile între utilizatorii de telefoane inteligente şi persoanele care folosesc telefoane mobile "tradiţionale", precizează bbc.com.

Interpretând datele furnizate de EEG, autorii studiului au descoperit că utilizatorii de telefoane inteligente au degete mult mai agile şi o precizie tactilă mult mai mare.

Dintre cei 37 de voluntari care au participat la această cercetare ştiinţifică, 26 au folosit telefoane inteligente cu ecrane tactile, iar 11 au utilizat telefoane mobile convenţionale.

Electroencefalogramele au analizat semnalele electrice trimise între creier şi mâini prin intermediul nervilor.

Mai mulţi electrozi plasaţi pe scalpurile voluntarilor au înregistrat aceste schimburi electrice.

Pe baza lor, cercetătorii au putut să alcătuiască o hartă a ţesuturilor cerebrale asociate fiecărei regiuni corporale.

Rezultatele au evidenţiat diferenţe notabile între utilizatorii de telefoane inteligente şi persoanele care folosesc telefoane mobile convenţionale.

Voluntarii din prima categorie au prezentat o activitate cerebrală mai mare ca răspuns la atingerile mecanice executate de degetul mare, degetul arătător şi degetul mijlociu.

Acest lucru pare să fie asociat cu frecvenţa cu care acele persoane folosesc funcţia "touchscreen" - cu cât aceasta era folosită cu o frecvenţă mai mare, cu atât activitatea cerebrală înregistrată prin EEG era mai intensă.

Autorii acestui studiu spun că descoperirea lor are sens, deoarece creierul uman este "maleabil" şi poate fi modificat prin anumite experienţe.

De exemplu, în cazul violoniştilor, zona cerebrală asociată degetelor folosite în timpul cântatului la instrumentele muzicale din această gamă este mult mai mare decât în cazul oamenilor care nu sunt muzicieni.

Cercetătorii elveţieni consideră că acest lucru ar fi valabil şi în cazul telefoanelor inteligente - folosirea lor repetată modifică creierul uman.

Studiul a fost coordonat de cercetătorul Arko Ghosh şi a fost publicat în revista Current Biology.