SUA: metode disperate sau viclene de a învinge criza bancară
Băncile regionale americane se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenţilor să deţină milioane de dolari în conturi asigurate în încercarea de a tempera îngrijorările clienţilor iscate de recentele turbulenţe din sectorul bancar.
Băncile regionale americane se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenţilor să deţină milioane de dolari în conturi asigurate în încercarea de a tempera îngrijorările clienţilor iscate de recentele turbulenţe din sectorul bancar.
Acestea recurg astfel la utilizarea depozitelor „reciproce“ care transferă o parte din cash-ul unui client către alte bănci, menţinând suma totală din fiecare cont sub limita de 250.000 de dolari a FDIC (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) legată de acoperirea asigurărilor.
Depozitele din aşa-numitele conturi reciproce au urcat la un nou maxim de 221 miliarde de dolari la sfârşitul primului trimestru, de la 158 miliarde de dolari la finalul anului trecut. Creşterea a fost înregistrată după prăbuşirea în luna martie a Silicon Valley Bank, unde peste 90% din depozite nu erau acoperite de asigurări federale.
Pe website-ul său, banca americană PacWest dă asigurări că clienţii pot fi liniştiţi pentru că aceasta poate oferi acoperire de asigurare de până la 175 milioane de dolari pe deponent, sau de 700 ori limita FDIC.
„Este o mişcare menită să creeze o impresie favorabilă, dar este legitimă“, arată Christopher McGratty, analist la Keefe, Bruyette & Woods.
Unii susţin astfel de transferuri, în timp ce alţii sunt mai sceptici.
„În măsura în care aceste scheme ajută băncile slabe să atragă depozite, creează instabilitate“, subliniază Sheila Bair, care a condus FDIC în timpul crizei financiare mondiale.
În urma crizei bancare, o altă idee a prins contur: ce ar fi dacă o bancă ar deţine toate depozitele clienţilor în cash, sau ceva similar, şi ar lăsa creditarea pe seama altor instituţii unde investitorii ştiu că îşi asumă un risc prin faptul că le încredinţează banii, scrie Bloomberg Businessweek.
Ideea este supranumită câteodată narrow banking, pentru că reduce o bancă la cea mai banală funcţie. Banca centrală americană deţine instrumentele pentru a face acest lucru posibil, dar argumentează că aceasta ar perturba funcţionarea sistemului financiar.
Pentru o instituţie financiară mare, cea mai sigură formă de „cash“ nu este o grămadă de bancnote, ci bani parcaţi într-un cont la Fed.
Persoanele fizice nu au acces la diversele facilităţi ale băncii centrale. Însă teoretic o bancă s-ar putea constitui ca un canal pasiv către un cont Fed.
Clienţii ar putea depozita bani în această bancă, care la rândul său i-ar pune deoparte la Fed. Din moment ce fiecare dolar ar fi susţinut de cash, nu ar exista riscul unor retrageri masive.
Variaţii ale acestei idei au fost îmbrăţişate de libertari care o percep drept o modalitate de diminuare a nevoii de reglementare, dar şi de oameni de stânga care caută să reducă pericolul sistemic şi influenţa politică a băncilor prea mari.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro