Conducătorii auto care trec pe lângă acel sit preistoric, dacă nu sunt atenţi, riscă să nu vadă una dintre cele mai misterioase structuri din Orientul Mijlociu. Monumentul preistoric, construit din pietre, a rămas neobservat timp de multe secole, deşi a fost construit în mijlocul unui câmp perfect plat din Înălţimile Golan.

După ce Israelul a cucerit acel teritoriu, smulgându-l Siriei, în războiul din 1967, arheologii care studiau o serie de fotografii realizate din aer au remarcat un anumit model de cercuri, făcute din pietre de mari dimensiuni, care nu erau vizibile de la nivelul solului.

Săpăturile arheologice care au urmat au dezvăluit faptul că acel complex neolitic era una dintre cele mai vechi şi mai ample structuri din întreaga regiune.

Cunoscut sub denumirea "Rujm el-Hiri" în arabă, ce înseamnă "movila din piatră a pisicii sălbatice", complexul are cinci cercuri concentrice, cel mai mare dintre ele având un diametru de 152 de metri, cu o uriaşă cameră mortuară în centru. Numele său în ebraică, "Gilgal Refaim" - "roata uriaşilor" -, se referă la o străveche rasă de uriaşi menţionată în biblie.

Monumentul are o vechime de 5.000 de ani, potrivit celor mai multe dintre estimări, fiind din acest punct de vedere contemporan cu Stonehenge. Spre deosebire de renumitul complex neolitic din Marea Britanie, ce a fost construit din aproximativ 100 de menhire uriaşe care susţin câteva praguri din piatră, structura din Platoul Golan este realizată din mii de pietre bazaltice mai mici, care au împreună o greutate de peste 40.000 de tone.

"Este un site enigmatic. Avem frânturi de informaţii, dar nu întreaga imagine de ansamblu", a spus Uri Berger, expert în morminte megalitice, cercetător la Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi.

"Cercetătorii vin aici, sunt uluiţi de acest sit şi apoi compun diverse teorii", a adăugat el.

Nimeni nu ştie cine a construit acest complex. Unii cred că ar fi putut fi o civilizaţie nomadă, care s-a stabilit în cele din urmă în acea regiune, dar ea ar fi avut nevoie de o uriaşă reţea de transport şi întreţinere, de care astfel de populaţii nu dispuneau la acea vreme.

Situl are şi o importanţă astrologică. În ziua cea mai scurtă şi în cea mai lungă a anului - în timpul solstiţiilor de iarnă şi de vară -, Soarele se aliniază în momentul în care răsare cu deschiderile dintre pietre.

Oamenii care stau în picioare în interiorul complexului au impresia că acesta seamănă cu un labirint, ai cărui pereţi din piatră s-au prăbuşit şi au fost acoperiţi de iarbă. Vizitatorii îşi pot da seama de tiparul circular al complexului dacă stau în vârful camerei funerare, ce are o înălţime de 5 metri. Altfel, forma rotundă a impresionantului monument neolitic este vizibilă doar din aer.

Fragmente de ceramică şi unelte din cremene au fost descoperite în urma mai multor săpături arheologice efectuate pentru a contribui la datarea sitului. Potrivit arheologilor, construcţia a debutat în jurul anului 3.500 î.e.n., iar alte zone ale complexului au fost adăugate ulterior pe parcursul următoarelor două milenii.

Complexul se află într-o zonă folosită în prezent de armata israeliană ca tabără de antrenament. Vizitatorii pot să exploreze zidurile şi camera funerară (ce are o lungime de 6 metri) doar în weekend şi de sărbătorile oficiale.