În ultimii cinci-şapte ani s-a produs o efervescenţă în domeniul vinului, motiv pentru care scena a fost animată de mai multe doamne, spune Aurelia Vişinescu, director general la Domeniile Săhăteni. “Cred că doamnele au fost implicate întotdeauna în domeniul vinului, dar la o scară mult mai mică, fie în zona de control de calitate sau în laborator. Odată cu începera fenomenului de privatizare a devenit mai interesant să se implice în domeniu”. Mai mult, a crescut pe ansamblu numărul doamnelor implicate în domeniu, de la producţie, la marketing. “Interesul lor este în creştere, când am început eu să activez erau foarte puţine femei în domeniu, pe partea de oenologie, care este considerată mai grea, potrivită pentru bărbaţi, pentru că e de lucru cu muncitorii, de intrat cu cizmele în vie. Femeile încercau să-şi uşureze cumva viaţa, dar acum, desigur, şi aşteptările noastre sunt altele, faţă de perioada comunistă”. În plus, pentru ramura specifică a oenologiei, acum activează mai multe femei decât în urmă cu 20-25 de ani, spune antreprenoarea, care argumentează că domeniul este “extrem de interesant, frumos, provocator, poţi avea şansa să performezi foarte bine, să te afirmi, să consturieşti o carieră, într-o slujbă foarte bine plătită pentru oenologi, pentru că totul se învârte în jurul produsului pe care îl construieşti”.

Aurelia Vişinescu face vinuri de 20 de ani, iar viaţa a dus-o în această direcţie, povesteşte ea: a crescul la 50 de km de Bucureşti, ”voiam să cresc flori şi am ales să studiez horticultura”. Era în anul doi de facultate când a venit revoluţia; ar fi vrut să renunţe atunci la studii, dar a descoperit ce-i plăcea cel mai mult: viticultura, ”pentru că este foarte multă ştiinţă în vin”. În plus, a ajuns să lucreze în oenologie, o adevărată şansă, după cum recunoaşte chiar ea, ”pentru că majoritatea femeilor lucrau în laborator”. În 1994 s-a angajat ca oenolog într-o firmă privată, într-o perioadă în care doar 5% din societăţi erau deţinute de investitori privaţi. “Şansele unei femei să ajungă să conducă o cramă erau mult mai mici decât acum”. Dar pentru că acesta era ţelul său, când a terminat facultatea a “luat la rând cele pe care le consideram eu perfomante”. Societăţile însă erau închise, “oenologul era ca un fel de Dumnezeu, foarte respectat, iar şeful într-un centru de vinificaţie nu era directorul general, ci oenologul, pentru că el avea cheia de la cramă”.

A lucrat în cadrul mai multor firme de profil, dar, ”ca orice oenolog, visam să am propria vie şi să fac vinul aşa cum îmi doream”. A lucrat în Africa, în Australia, dar nu-i place deloc în străinătate, departe de familie. A cunoscut viile din toată ţara, dar a ales să investească în zona viilor din Dealu Mare, care se întinde pe teritorii din judeţele Prahova şi Buzău. ”Pura întâmplare face ca Săhăteni să fie şi locul în care am produs primul vin, în 1993”. Zona are cea mai mare densitate de crame, ”numai pe străduţa noastră fiind cinci crame funcţionale şi încă două în plan”.

În acest moment, firma se autofinanţează cap-coadă, dar antreprenoarea spune că anii de început au fost foarte grei. ”Au fost momente când dădeam cu capul din grindă în grindă, dar nu m-am gândit niciodată să renunţ. Cred foarte mult în mine şi asta m-a ajutat să nu renunţ”. Povesteşte că stăpânea foarte bine producţia; a realizat investiţia, iar când a ajuns la capitolul vânzării, “m-am lovit ca de un zid şi nu ştiam de unde s-o apuc. Restul a fost floare la ureche – muncă, investiţie, construcţie, constructori, salariaţi, credite”. Pentru a depăşi dificultăţile întâmpinate cu vânzarea, a discutat cu firme de advertising, “nu ştiam unde trebuie să lucrez, ce trebuie să fac ca să vând, să reuşesc să trăiesc. Era targetul meu pe termen scurt, să reuşesc să trăiesc”. A început să lucreze cu distribuitori, a angajat oameni proprii de vânzări, iar vinurile sale şi-au făcut loc în piaţă, depotrivă în retail şi horeca, iar portofoliul a ajuns acum să cuprindă în jur de 50 de produse, dar unele sunt special pentru retail, iar un produs a fost realizat special pentru Mega Image.

Antreprenoarea deţine jumătate din acţiunile firmei, partenerul fiind un membru al familiei despre care spune că îi ”datorează acest start-up”, pentru că a asigurat finaţarea acestuia. 5 milioane de euro este pragul la care a ajuns suma investiţiilor, incluzând două proiecte cu bani europeni pentru dezvoltarea cramei, în valoare de 1,3 milioane de euro

Firma a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de circa 1,8 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2013, şi un profit brut de circa 400.000 de euro. ”Ne propunem să creştem vânzările cu 30%, să ne consolidăm poziţia pe piaţa internă, să ne extindem la export”, spune antreprenoarea, care coordonează în detaliu producţia vinului, mai puţin via, pe care doar o supervizează. Pasionată de domeniu, antreprenoarea spune că dacă ar fi s-o ia de la capăt ar porni pe acelaşi drum, “nu am regretat nicio clipă, oricât de greu mi-a fost şi au existat momente când eram aproape să nu mai văd luminiţa. Simţeam că toţi din jurul meu nu prea îmi dădeau şanse, dar am crezut în mine, că o să ajung acolo unde mi-am propus, chiar dacă mai greu decât m-am aşteptat”.

În plus, completează Aurelia Vişinescu seria de motive pentru care mai multe doamne aleg să-şi construiască o afacere sau o carieră în industria vinului, “Nu te plictiseşti, nu e o rutină, pentru că materia primă e tot timpul alta, condiţiile meteo se schimbă. Emoţiile ne plac, ne fac că trăim, chiar dacă sunt şi bune şi rele”.