De pe ringul de tranzactionare al Centaurus Energy din Houston se zareste, pe fereastra, turnul stralucitor unde odinioara isi avea sediul firma Enron, cu emblema sa, "E"-ul oblic. Dar nu-i Enron. Infiintat de John D. Arnold, fostul trader-vedeta pe domeniul gazelor naturale, Centaurus face parte dintr-o noua generatie de fonduri speculative, mai mult sau mai putin cunoscute, specializate pe tranzactii in sectorul energetic.

Pe vremuri a saptea companie americana ca marime, Enron a ajuns sa-si promoveze la televiziune ringul sau modern de tranzactionare si si-a proclamat fara ezitare ambitia de a deveni cea mai puternica firma energetica din lume, doar pentru ca mai apoi sa se prabuseasca spectaculos in 2001, declansand un intreg val de investigatii pe tema malversatiunilor corporatiste.

Atunci cand Arnold, in varsta de 31 de ani, a infiintat Centaurus in 2002 cu 8 milioane de dolari, banii lui personali, tranzactiile cu energie erau la pamant, paralizate de fraudele si de exuberanta irationala de la Enron. De atunci si pana acum insa, Centaurus a acumulat in portofoliu active in valoare de 1,5 miliarde de dolari si a angajat traderi de prima mana, ca Greg Whalley, un fost presedinte al Enron.

Domeniul pe care Enron l-a pus pe butuci, comertul cu energie, se intoarce la viata. Bursele asa de volatile ale energiei, cu preturi ajunse la niveluri record, concentreaza din nou interesul investitorilor dornici sa-si incerce norocul in bransa. Aceasta a determinat bancile, dar si un mare numar de fonduri speculative, sa angajeze mai multi traderi specializati pe energie, ca sa le puna in practica pariurile de pret.

"Piata frige de-a binelea", spune Justin Pearson, director executiv la Human Capital, o firma londoneza de recrutare pentru traderi de energie. "Toata lumea vorbeste despre extinderea activitatii." La revirimentul sectorului au pus umarul traderi de la Enron (ca Arnold), care nu au avut de suferit de pe urma vreunei investigatii din cele ce i-au inlaturat pe sefii lor, dar si alti fosti angajati ai altor companii, care si-au pierdut slujbele dupa cutremurul din 2001 de pe piata. Cei mai multi au aterizat la banci, la fonduri speculative sau la companii petroliere ca British Petroleum sau Chevron.

Numai ca o data cu revirimentul au aparut si intrebari din partea unora din analistii financiari, pe tema daca piata energiei va fi acum mai capabila decat in urma cu cativa ani sa faca fata altei eventuale prabusiri. In timp ce bancile au reusit imediat sa umple golul de lichiditate lasat prin plecarea Enron gratie situatiei lor contabile mai bune, ratingurilor superioare si abilitatilor de tranzactionare, acest nou avant al pietei a fost marcat de un aer ciudat de secretosenie, evidentiat in proliferarea sutelor de fonduri speculative care mizeaza pe titei sau pe electricitate.

Multe dintre aceste fonduri sunt sprijinite de investitii din partea bancilor, care cumpara la randul lor uzine de electricitate la pret redus si alte ramasite din gloria epocii Enron. Unii analisti ai sectorului se intreaba daca fondurile nu cumva contribuie si ele la cresterea preturilor energiei sau macar la o mai mare volatilitate a preturilor.

"Guvernul nu poate sa convinga publicul ca piata extrabursiera nu e manipulata", constata Randall Dodd, director la Financial Policy Forum, o organizatie non-profit din Washington care se ocupa cu studierea reglementarilor de pe pietele financiare. Traderii de la Enron s-au aflat printre cei ce au profitat de lacunele legii pentru dereglementarea sectorului energetic din California si au contribuit la criza energetica din acest stat din 2000 si 2001. Ei au pus la cale strategii de manipulare a pietelor de electricitate si de maximizare a profitului Enron.

In cele din urma, falimentul Enron n-a fost legat direct de actiunile traderilor, care au castigat sute de milioane de dolari pentru companie. Insa traderii companiei au speculat pe preturile energiei, in ciuda asigurarilor date de Enron ca nu-i asa, iar abordarea contabila a riscurilor implicate de contractele de energie pe termen lung a facut compania si mai susceptibila de colaps.

Pecetea scandalului si a rusinii de atunci inca mai dainuie in Houston. Zilele de excese de atunci, cand tinerii traderi luau la rand restaurantele si cluburile de noapte din oras ca sa-si sarbatoreasca succesele, in timp ce California suferea de pe urma crizei de curent, par apuse de mult.  "Noi nici nu discutam de fapt ceea ce facem", spunea de curand Arnold, aflat in ringul de tranzactionare de la Centaurus.

Desi n-are aproape nimic din trufia desarta a Enron, Centaurus isi trage insa mare parte din forta tocmai din prabusirea fostului gigant. Mai mult de jumatate dintre cei 17 traderi de la Centaurus au lucrat intr-o perioada sau in alta pentru Enron. Dupa ce a absolvit colegiul si a inceput sa lucreze pentru Enron, in 1995, Arnold a ajuns cunoscut fiindca a adus 750 de milioane de dolari profit pentru companie in 2001, de pe urma unor tranzactii cu gaze naturale. Pe atunci avea 26 de ani. A fost rasplatit cu o prima de 8 milioane de dolari, cea mai mare platita in acel an unui angajat al Enron.

Unii dintre colegii lui s-au aratat insa sceptici fata de calitatile reale de trader ale lui Arnold. Motivul ar fi ca in jur de 150 de milioane din cele 750 aduse ca profit in 2001 au provenit de fapt din rolul lui ca market maker pe comertul cu gaze la Enron Online, platforma de tranzactionare online a companiei. Anumiti traderi au sustinut ca Enron Online avea o forta suficient de mare pentru a permite Enron sa dicteze de fapt preturile pietei. In plus, dupa ei, anul cel norocos 2001 al lui Arnold a venit dupa un 2000 cat se poate de nefericit, cand a pierdut mai mult de 200 de milioane de dolari.

Putini se mai indoiesc insa astazi de capacitatile lui in materie de tranzactionare. Arnold a pornit Centaurus in august 2002, cu trei angajati care lucrau intr-o garsoniera cu bucatarie. Azi, compania are 36 de oameni, intre care un meteorolog angajat cu norma intreaga. Deja nu mai are loc de noi investitii pentru urmatorii doi ani de-acum inainte. "Fondul acesta e un etalon al pietei", comenteaza Peter C. Fusaro, cofondator al Energy Hedge Fund Center, un centru de informatii online infiintat anul trecut ca sa monitorizeze sectorul comertului de energie. "A aparut si a demonstrat ca toti ceilalti se inselau", spune Jim Schweiger, un fost trader de gaze la Enron.

Majoritatea traderilor de energie care si-au pierdut slujbele au gasit banci si fonduri speculative dornice sa-i angajeze o data ce a inceput relansarea sectorului. Bancile de pe Wall Street sunt in mod obisnuit foarte schimbatoare in privinta apetitului pentru piata materiilor prime. Insa profiturile impresionante ale liderilor de piata, Goldman Sachs si Morgan Stanley, au convins si alte banci sa intre in joc. In 2004, Goldman si Morgan Stanley au castigat circa 2,6 miliarde de dolari la un loc din tranzactiile cu materii prime, in primul rand cu energie, conform calculelor facute de expertii de la Sanford C. Bernstein & Company din New York.

Exista avocati si consultanti care sustin ca guvernul a facut prea putin ca sa puna ordine pe pietele energetice cele mai susceptibile de manipulare. Rezerva Federala, dimpotriva, a relaxat in 2003 reglementarile, astfel incat sa permita unor banci comerciale de genul Citigroup sa intre in posesia unor materii prime in forma fizica, de pilda titei - o chestiune permisa deja unor brokeri-dealeri ca Goldman sau Merrill Lynch.

Masura a permis bancilor sa actioneze ca dealeri de produse financiare derivate pe piata de materii prime - e vorba de contractele financiare a caror valoare fluctueaza in functie de pretul unei anume marfuri, ca titeiul sau electricitatea.

"Este un efort din partea bancilor sa patrunda pe un teren pe care Enron l-a parasit in urma falimentului", explica Dodd, directorul Financial Policy Forum. "Aceasta transfera riscul in insusi nucleul infrastructurii noastre financiare, asa incat consecinta unui colaps ar fi mult amplificata."

Fondurile imprumuta de pana la zece ori valoarea a ceea ce investesc in anumite tranzactii, spun analistii si traderii - fapt ce contribuie la acea volatilitate pe termen scurt care a complicat deja achizitiile de energie pentru multi consumatori.

"Exista o enorma cantitate de teama si de frustrare la nivelul consumatorilor", apreciaza Arthur Gelber, presedinte al Gelber & Associates, o firma de consultanta pe domeniul energiei din Houston, care supervizeaza achizitiile de energie a circa 20 de companii de utilitati si din industria chimica. O serie de studii disponibile la Bursa de Marfuri din New York si la Comisia de tranzactionare a contractelor futures de materii prime au contrazis ideea ca fondurile speculative ar avea o influenta nefasta asupra nivelului preturilor sau a volatilitatii acestora.

Numai ca permanenta miscare a preturilor in sus a sfarsit prin a-i alarma pe unii din traderii cu experienta. "Volatilitatea pe parcursul unei zile de tranzactionare e pur si simplu exagerata", afirma Schwieger: "Cand eram la Enron, nu insemnau nimic 2.000 de pozitii contractuale lungi sau 2.000 scurte. Acum as fi ingrozit sa fie chiar si 500. Fiindca asta inseamna ca pot sa pierd oricand 5 mil. dolari. Asta ma inspaimanta".