Decizia OPEC plus Rusia de a reduce producţia de petrol, cu toată opoziţia celui mai pu­ternic concurent, SUA, a trimis unde de şoc pe piaţa de profil, unde cotaţiile au crescut. Aceasta a şi fost intenţia, iar instituţiile de prognoză văd venind din nou preţurile astronomice ale ţiţe­iu­lui care la începutul anului păreau imposibile.

Ar fi o nouă lovitură pentru consumatorii din SUA şi mai ales din Europa care, pe lângă o criză de energie, se confruntă şi cu scumpiri nemaivăzute de generaţii, ceea ce ar conveni Moscovei în războiul ei economic cu Occi­dentul. Cei mai mulţi analişti văd în decizia OPEC, un grup de state exportatoare de ţiţei care acţionează ca un cartel, un atac în bătălia pentru controlul pieţei globale a petrolului.

Însă ar putea fi şi un gest făcut din dispe­rare pentru că se vorbeşte din nou de peak oil, punctul de la care cererea pentru petrol glo­ba­lă începe să scadă ireversibil. Cu alte cuvin­te, producătorii de petrol se grăbesc să se îm­bete cât mai au timp pentru că petrecerea este pe sfârşite. Iar costurile sunt suportate de con­sumatorii din celelalte părţi ale lumii.

Deoarece gazele şi ţiţeiul Rusiei au ajuns arme de război economic, petrolul altora este din nou la mare căutare, iar Arabia Saudită, liderul OPEC, este unul din cei mai mari fur­ni­zori ai pie­ţei globale. Preţu­rile ţiţe­iu­lui Brent, refe­rin­ţa inter­na­ţională, au sărit de la nici 70 de do­lari pe baril la a­proa­pe 130 de dolari în mar­tie pentru a se retrage încet la 84 de dolari în septembrie.

Anticiparea deciziei OPEC de a reduce producţia şi restrânge astfel oferta, cu argumentul că vrea să stabilizeze preţurile, a împins cotaţiile la peste 95 de dolari pe baril la finalul săptămânii trecute. În aceste condiţii, banca americană Morgan Stanley estimează că preţurile îşi vor croi drum spre 100 de dolari pe baril mai rapid decât se credea anterior.

Analiştii de la Goldman Sachs văd pe­trolul la 110 dolari pe baril în chiar trimestrul acesta şi la 115 dolari pe baril în trimestrul vii­tor. Petrolul mai scump înseamnă carbu­ranţi mai scumpi care, dacă nu sunt subvenţionaţi de stat, vor adânci criza costului vieţii din Europa. Dacă sunt mărite subvenţiile, acestea vor umfla datoriile unor guverne şi aşa cu finanţarea la limită.

Unele ţări consumatoare au in­strumente prin care pot con­trola piaţa, cum ar fi folosirea de petrol din rezerve. Guver­nul SUA a procedat aşa. A­na­liştii spun că pentru a ţine piaţa lichidă şi Agenţia Inter­naţională a Energiei şi-ar pu­tea accesa rezervele. De aseme­nea, cele mai industrializate economii ale lumii şi UE au pus la punct un plan pentru a plafona preţurile petrolului pe care-l cumpără de la Rusia, scopul lor fiind slăbirea forţei financiare a Moscovei în contextul războiului acesteia contra Ucrainei.

Arabia Saudită are o agendă geopolitică şi economică proprie, fiind dependentă de ve­niturile din petrol, dar visând şi la dominaţia regională. În mod normal, regatul tinde să aibă relaţii de înţelegere cu SUA, furnizor de securitate, însă în actualul război pentru piaţa petrolului s-a aliat vădit cu Rusia. O explicaţie ar fi că Arabia Saudită se teme că Occidentul va folosi în viitor şi contra ei pactul de pla­fonare a preţurilor petrolului. Conducătorii saudiţi sunt conştienţi că petrolul nu va fi la nesfârşit sângele economiei globale, aşa cum este în prezent. De aceea au şi un plan de diversificare economică. Deutsche Welle scrie de staţiuni de schi în mijlocul deşertului.

Este o schimbare care costă şi timp şi bani. În prezent, 80% din veniturile din exporturi ale Arabiei Saudite vin din vânzarea petrolului, iar banii din ţiţei reprezintă 40% din PIB.

Este o vulnerabilitate enormă dacă lumii îi trece pofta de petrol. În ritmul actual de producţie, rezervele de petrol s-ar epuiza peste 60 de ani. Brookings Institute a calculat în 2020 că veniturile din petrol ale saudiţilor ar începe să scadă din cauza reducerii cererii în 2040, poate chiar mai devreme. Cele mai multe instituţii de prognoză plasează punctul de peak oil în acea perioadă. BP a pariat îndrăzneţ pe 2020, an de pandemie şi când febra electromobilităţii s-a intensificat, şi a pierdut. Dar poate că pariul nu a fost un eşec total pentru că şi alte organizaţii şi chiar companii petroliere văd peak oil în acest deceniu. Un comentator de la Bloomberg, David Fickling, crede că recesiunea mondială pe care o văd venind pieţele globale ale acţiunilor şi obligaţiunilor poate fi lovitura de graţie dată cererii pentru petrol. Aceste calcule nu convin exportatorilor de ţiţei. Criza de energie provocată de Rusia deturnează către gaze naturale, petrol şi cărbune resurse financiare importante necesare revoluţiei electromobilităţii, inamicul modelului ei economic. Însă revoluţia electrică nu moare. SUA tocmai au demarat primele operaţiuni miniere de producţie de cobalt după 30 de ani de îngheţ. Cobaltul este un metal esenţial în procesul de fabricare a bateriilor pentru vehicule electrice.