La 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea 9,3 - cel mai mare din lume după 1960 - s-a produs în largul insulei indoneziene Sumatra, provocând valuri devastatoare pe coastele unor ţări din Asia ca Sri Lanka şi Thailanda şi până în Africa.

Printre victime se aflau mii de turişti străini care profitau de sărbătorile de iarnă pentru a-şi petrece vacanţele pe plaje idilice din regiune.

Vineri, mai mulţi bărbaţi şi femei au intonat imnul naţional al Indoneziei, marcând debutul ceremoniilor într-un parc de 20 de hectare din Banda Aceh, oraşul cel mai apropiat de epicentrul seismului aflat la originea uneia dintre cele mai grave calamităţi din vremurile moderne.

Rugăciuni au fost spuse în moscheile din provincia Aceh, iar mai multe persoane au vizitat gropile comune unde se află multe dintre cele 170.000 de victime înregistrate în Indonezia, ţara cea mai afectată de dramă.

"Ne-am adunat astăzi aici pentru a ne aminti catastrofa istorică din 26 decembrie", a declarat guvernatorul provinciei Aceh, Zaini Abdullah, în faţa a mii de persoane, printre care zeci de personalităţi străine.

"Dezastrul a fost de asemenea un semnal că trebuie să fim atenţi la mediu, să continuăm să fim vigilenţi şi să înţelegem cum să gestionăm catastrofele", a adăugat el, salutând ajutorul important acordat de donatori din Indonezia şi din străinătate după tsunami.

În sudul Thailandei, ţară în care jumătate dintre cele 5.300 de victime erau turişti străini, câteva persoane aflate în vacanţă s-au adunat într-un parc comemorativ din satul Ban Nam Khem.

"Toată lumea cunoştea pe cineva care a fost afectat de tsunami, la fel şi eu, aşa că vrem să ne exprimăm omagiul", a declarat Agnès Moberg, o tânără de 18 ani originară din Suedia, ţară care a pierdut 500 de cetăţeni în catastrofă şi care urmează să-şi omagieze victimele în cursul zilei.

Somjai Somboon, în vârstă de 40 de ani, a declarat că încă încearcă să îşi revină după moartea celor doi fii ai săi, care au fost luaţi din casă de valurile gigantice care au atins Thailanda.

În Sri Lanka, ţară care a pierdut 31.000 de cetăţeni, pregătirile erau în curs pentru o ceremonie care se va desfăşura în locul în care un tren a fost luat de valuri gigantice, omorând 1.500 de pasageri.

Cu puţin înainte de ceremonie, un agent al căilor ferate, supravieţuitor al dramei, a subliniat lipsa cunoştinţelor despre tsunamiuri de la acea vreme, într-o regiune care nu se mai confruntase niciodată cu un asemenea fenomen.

"Am fi avut aproximativ un sfert de oră pentru a muta pasagerii într-un loc sigur. Am fi putut să o facem, am fi avut timp, dar nu şi cunoştinţele necesare" pentru a ne proteja de un tsunami, a explicat agentul, Wanigaratne Karunatilleke, în vârstă de 58 de ani.

Pentru a acoperi această lacună, un sistem de alertă pentru tsunami a fost creat în 2011, în timp ce alte ţări au investit mult pentru a pregăti populaţia în vederea unei eventuale catastrofe.

Însă experţii avertizează să nu fie redusă vigilenţa populaţiei vulnerabile în faţa catastrofelor naturale, în pofida implementării acestor sisteme de alertă.

ÎNAINTE ŞI DUPĂ - Cum arată locuri din Asia la 10 ani după tsunamiul devastator