Europa şi SUA au acum structuri de finanţare diferite. În Europa, băncile comerciale sunt cel mai mare finanţator al economiei, în timp ce în SUA pieţele de capital finanţează în proporţia cea mai mare economia. Gradul mai ridicat de dependenţă de creditarea bancară vulnerabilizează economia europeană, în special IMM-urile, atunci când împrumuturile bancare se contractă, aşa cum s-a întâmplat în timpul crizei financiare.

În Europa, finanţarea pe baza pieţei de capital este relativ subdezvoltată comparativ cu alte regiuni, cum ar fi SUA, iar pieţele de capital sunt în continuare fragmentate şi sunt organizate după criterii naţionale. Gradul de integrare a pieţelor financiare la nivelul întregii UE a scăzut de la declanşarea crizei, băncile şi investitorii retrăgându‑se pe pieţele naţionale, după cum au constatat experţii de la Comisia Europeană. Acum, Europa doreşte ca pieţele de capital să joace un rol mai important în canalizarea finanţării către economie, ceea ce presupune identificarea şi înlăturarea barierelor în calea liberei circulaţii a capitalurilor între investitori şi cei care au nevoie de finanţare, după cum scrie în „Cartea Verde” privind crearea unei uniuni a pieţelor de capital.

Libera circulaţie a capitalurilor a fost unul dintre principiile fundamentale care au stat la temelia Uniunii Europene, însă, la peste cincizeci de ani de la Tratatul de la Roma, această viziune nu a devenit pe deplin realitate. Planul de acţiune privind înfiinţarea uniunii pieţelor de capital (CMU) va fi publicat de Comisia Europeană în luna septembrie, iar cel mai mult ar putea să beneficieze în urma implementării acestui proiect companiile şi investitorii din ţările care nu au pieţe de capital dezvoltate, după cum a afirmat recent, la Bruxelles, Jonathan Hill, comisarul european responsabil pentru stabilitatea financiară, serviciile financiare şi uniunea pieţelor de capital. Astfel, piaţa unică va crea condiţiile pentru libera circulaţie a capitalului către antreprenorii care au potenţial de creştere, indiferent unde sunt aceştia localizaţi.

Pieţele de capital s-au extins în UE în ultimele decenii, capitalizarea totală a pieţei de valori din UE fiind de aproximativ 8,4 miliarde de euro (în jur de 65 % din PIB) comparativ cu 1,3 miliarde de euro în 1992 (22% din PIB). Valoarea totală a titlurilor de creanţă în curs depăşeşte 20 miliarde de euro (171% din PIB), în comparaţie cu 4,7 miliarde de euro (74% din PIB) în 1992. Cu toate acestea, faţă de alte ţări, pieţele sunt în continuare slab dezvoltate. Pieţele bursiere din SUA sunt de două ori mai mari decât cele din UE (ca procent din PIB), iar cele din Elveţia sunt de trei ori şi jumătate mai mari decât în UE.

În prezent, companiile europene depind foarte mult de bănci şi se bazează puţin pe pieţele de capital. Europenii deţin circa 20% din active în instrumente financiare non-bancare (fonduri de investiţii, acţiuni, obligaţiuni), în timp ce americanii deţin astfel 65% din active. Potrivit unei estimări a Comisiei Europene, dacă pieţele de capital de risc din UE ar fi fost la fel de dezvoltate ca cele din SUA, între 2008 şi 2013 companiile ar fi beneficiat de fonduri suplimentare în valoare de 90 miliarde de euro.

Odată cu izbucnirea crizei financiare mondiale băncile centrale au fost în prima linie şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale şi nerecomandate de manual, dntre care unele nici nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Băncile centrale au relaxat rapid şi semnificativ politica monetară reducând dobânzile‑cheie, extinzând gama de garanţii eligibile şi a maturităţii ofertei de lichiditate. Având în vedere structurile financiare diferite, Europa s-a concentrat în criză pe băncile comerciale şi pe capacitatea lor de a finanţa economiile, în timp ce SUA s-a concentrat pe lichiditatea şi pe funcţionarea pieţelor. În pofida dobânzilor reduse, băncile comerciale au restricţionat creditarea şi nu au finanţat economiile.